Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

vineri, 29 aprilie 2011

Femeia ideală


            Şi ea se schimbă odată cu trecerea timpului, nu? Dacă nu ar fi femeia ideală, oare am putea să mai iubim, să ne spunem că ceea ce avem nu este nimic mai mult decât o valenţă sau poate un strop din focarul ideal? Orice aş zice, mereu îmi apare în minte, în inimă? Nici eu nu ştiu, dar totuşi pe undeva se piteşte, îmi spune că este aproape în depărtare, că nu are nimic ideal lipit de ea, poate o pată de umanitate, un strop de apă, un ocean de întrebări.
            Femeia ideală, mi-am dat seama, este o întrebare, mereu te trimite spre un-altceva, spre un ţinut îndepărtat, ascuns în lumina aspră de neputinţă. Punem întrebări atunci când simţim răspunsul, când ne aflăm în proximitatea lui. Aşa e şi aici, căutăm cu disperare să ne desăvârşim imposibilitatea, spunând că este departe, că este aproape, răsărind de undeva, din ţinuturi falacioase, stropite cu iz de remuşcare şi deranj. Căutăm, şi astfel ne trezim căutând căutatul, uităm linia, sejurul, punctul de amorţeală, şi astfel, în goana după veşnica refulare, ne maltratăm factualul. Dar, până la urmă, Nietzsche se înşela, idealul nu poate fi separat prin cuţit de realitate. Dacă ne gândim bine, realitatea nu este decât o iluzie fantoşă, pusă parcă să se sape, ascunzându-se ca un ornitorinc în goana după escaladare şi categorisire. În nebunia avidă de cotropire stă pitorescul logicii; orice am face, nu am scăpa de el, de aceea nu ne mai săturăm să ne minţim, să ne matematizăm dorinţele, de parcă totul este trecut pe o foaie, o hartă.
            Cred şi acum că iubirea înseamnă să mergi pe stradă şi să o vezi pe ea. Şi gata! Nu e nevoie de mai mult, ţine doar de întâmplare şi hazard mincinos. Problema însă e frumoasă, nu durează şi, nu în ultimul rând, nu este comună, nu apare aşa cum apar familii întregi trecute pe la notar şi pe la popă. Iubirea nu vine cu notarul, şi nici cu religia sau copilul. Asta nu înseamnă că nu se poate petrece şi aşa! 

8 comentarii:

Aplicabil. spunea...

PAi sa vedem. La gtadinita e mama , la scoala invatatoarea, in armata , tarfa , la maturitate amanta.

Nymphetamine spunea...

ma enerveaza comentariul de mai sus :))

George Colang spunea...

Nymphetamine: De ce?

Aplicabil. spunea...

DE ce?Si care-i pentru tine?

Nymphetamine spunea...

nu ma enerveaza ca e spus de tine sau ceva de genul..ceea ce nu imi place e chiar faptul ca e adevarat. ultimele 2 sunt enervante si e pacat.. chiar e pacat ca e adevarat

haos organizat spunea...

nu neaparat - noi , credem doar ce vrem ,si vrem doar ce credem ! ideal prefacut sau indispus !

Zina spunea...

Sunt femeie şi iată cum văd eu femeia ideală: femeia care îi oferă iubitului său (soţ sau nu!)dragostea frăţească a unei surori mai mici, calda simpatie a unei prietene, iubirea curată a unei adolescente, dragostea adâncă a soţiei, pasiunea fierbinte a amantei, inima caldă a mamei şi surâsul premergător unei poveşti al bunicii...
Nu-mi amintiţi de Oana şi Pepe, de Moni şi Iri şi alteii ca ei. Aştia sunt cupluri, nu perechi...

Anette spunea...

Mie mi se pare primul comentariu : perfect aplicabil .

Faceți căutări pe acest blog