Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

marți, 22 februarie 2011

Ignoranţa în iubire... doare?

       Ignoranţa doare! Dar, până la urmă, nu este doar o impresie a noastră? Până la urmă, nu vine tocmai din nevoia noastră de a ne spune că suntem cei mai importanţi? În fond, rolul asumat în iubire, de persoana care iubeşte cu adevărat, nu implică deloc ideea de ignoranţă. Pentru înaripatul iubăreţ nu mai există stângă şi dreapta, dar ignoranţa? Să fie oare el aşa de atent? Să nu-i scape nimic? Nicidecum! Nu iubim pentru că nu suntem ignoraţi, iubim chiar şi dacă suntem ignoraţi, şi dacă ni se pun piedici, şi dacă suntem daţi afară pe uşă, tot găsim o cale, intrăm pe geam, sărim de pe acoperiş, spargem uşa, întrecem limita impusă de celălalt. De ce? Pentru că nu vedem ignoranţa; suntem aşa de orbi încât ne lipseşte cu desăvârşire orice reper. Nu cred că suntem sortiţi focului dacă stăm să ne uităm mereu la fiecare fir în parte. Într-o relaţie reală, focul există, nu există paie şi jar, este pur şi simplu acolo, fără a fi nevoie de un adaos. În fapt, ideea de adaos este valabilă doar în contabilitate, doar în făgaşul perfid de a vedea în iubire doar ceva cantitativ, şi nu calitativ. Bine, ar putea spune unii că în cantitate se găseşte şi calitatea, că numărul de obicei ne dă calitatea. Aşa o fi! Însă mereu am preferat să ascult o piesă necunoscută, să citesc un autor necunoscut, iar când s-a întâmplat să fie şi celebru, a fost, evident, doar o întâmplare! Aşa că, fie-ne straşina cât mai caldă, să nu uităm să fim aproape de ceea ce contează cu adevărat, iar acel imperativ real stă înfipt în chiar interiorul inimii noastre, şi nu în gândul că am fi ignoraţi de consoarta noastră! 

6 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Este complicat!
Știm și spunem atâtea despre existența relației și despre implicarea fiecăruia dintre cei doi, într-o legătură.
De obicei, atașăm și adjectivul”adevărată”.
Care adevăr, ce poate confirma că o relație este ”adevărată”?
În urmă cu vreo câteva zile, am citit , într-un interviu al Medeei Marinescu, ceva , care sună cam așa-”nu merită să fie iubit cineva care nu te iubește”.
Este simplu? Știi chestia asta și gata, se întâmplă chiar așa?
p.s. cred că m-am îndepărtat, cumva, de temă..

Romanii au talent spunea...

Sunteti interesati de un schimb de link cu
romaniiautalentro.blogspot.com
astept un comm la o postare sau prin formularul contact
Va multumesc!

minoki spunea...

Faina postare! Te astept si eu la mine pe http://armoniasimturilor.blogspot.com/
Sa ai o seara faina!

Leonesse spunea...

of, mey , de cate ori sa ma repet aici?! iubesti pentru ca iubesti si atat, daca e conditionata ca trebuie sa te iubeasca inapoi atunci nu mai e dragoste....dragostea, iubirea e neconditionata...ignoranta e ca o absenta, absenta e leac impotriva urii dar e si arma impotriva iubirii... :)

fly spunea...

Never Let Go Of Hope
One day you will see that it all has finally come together.
What you have always wished for has finally come to be.
You will look back and laugh at what has passed and you will ask yourself,
"How did I get through all of that?"
Just never let go of hope.
Just never quit dreaming.
And never let love depart from your life.

Diana spunea...

Ignoranța doare oricând, până și în ură...

Faceți căutări pe acest blog