Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Cum să scăpăm de plictis?


            M-am gândit mereu la esenţa vieţii, mai ales că am întâlnit pe parcursul acestui circ o grămadă de oameni care aveau de gând să se omoare, pentru că nu ştiau care este esenţa vieţii sau dacă există. De fapt, mint, nu m-am gândit serios decât atunci când am început să văd că numărul celor care au de gând să se sinucidă începea să crească. În fond, viaţa nu este nici mai mult, nici mai puţin, decât un joc de zaruri. Şi când zic joc mă gândesc la sensul cel mai simplu şi mai natural. Treaba este în felul următor - noi ne plictisim, asta e miza tuturor celor ce sunt.
            Matematica probabilităţilor a fost inventată nu pentru a descoperi esenţa lumii în care trăim, ci pentru a stabili o posibilitate fermă de a câştiga la loto. Viaţa, aşa cum este construită, evident, de noi nu este nimic altceva decât o fugă de plictis. Suntem plictisiţi de toate şi de tot. Ne căsătorim din plictis. Ne ducem la cumpărături din plictis. Facem copii din plictis. Avem locuri de muncă din plictis. 
          Camus vorbeşte de absurd, însă nimic nu este absurd, ci calculat cu o precizie de furnică. În fapt, totul este o luptă cu plictisul, tot, absolut tot. Iubim pentru că ne plictisim. Ne minţim că iubim, că suntem romantici. Dansăm, râdem forţat, facem ritualuri, inventăm religii (vezi scientologia sau mormonismul lui Joseph Smith, Jr.), căutăm muzică, scriem poezie şi filosofie, cântăm în cor şi scuipăm seminţe.
            Să fim serioşi, nimic nu este absurd, însuşi Sisif a conştientizat asta, însă Camus a văzut prea puţin, a rămas la primul strat, nu a privit cu ascuţime. Sisif nu şi-a luat soarta în braţe, nu s-a însurat cu ea, a luat în râs râsul însuşi, a arătat că totul e plictis şi a căzut în lanţul cauzal al inerţiei tocmai ca să ne deschidă ochii: suntem mici şi alergăm după acadele, ne prefacem că facem ştiinţă şi rachete când, în fapt, fugim de moarte, ne ascundem după iscoade şi rânjim forţat pentru că, fie vorba, nu avem nimic altceva de făcut. Suntem nişte maimuţe care au pus mâna pe ustensile, şi asta pentru că ne plictiseam, ne doream să fim viteji ca leul sau ca tigrul, râvneam la zbor şi la păsări. Nu evoluţia a ridicat ştacheta, ci plictisul, nevoia de a te scoate din braţe, din moliciunea cu care-am fost stigmatizaţi la naştere, de neputinţa cu care ne-am înzestrat de-ndată ce am fost aruncaţi pe pământ. 

8 comentarii:

Anonim spunea...

Cine spune ca iubirea exista numai pentru a se opune plictiselii,nu a iubit inca.Nu a fost condus de o forta de atractie care nu doar ca nu ia in calcul plictiseala, dar se joaca si cu propria ratiune.Si daca te-ai nascut cu o inima normala,oricat de logic si disciplinat ai fi,te vei bucura intr-o zi de o infrangere fericita a vechilor tale convingeri.Mult noroc iti doresc.

Dora.

George Colang spunea...

Dora@ Cine spune ceea ce spui tu, pleaca de la premisa ca stie ce este iubirea. Daca stau sa ma gandesc, esti singura persoana din Univers care detine acest univers. Nu a reusit Socrate, Platon, si altii..dar se pare ca tu ai reusit. Daca te inseli? Daca nu te uiti unde trebuie, preocupata fiind cu viata mea personala, si nu cu ceea ce scrie pe blog?

Anonim spunea...

Eu cred ca tie Socrate, Platon si altii iti conduc prea mult viata.De iubit au iubit toti muritorii.Si fiecare simte in felul lui.Dar simte...nu se distreaza din lipsa de altceva.Iar eu nu am vrut sa definesc sau sa generalizez ceva.Nu ma intereseaza deloc viata ta personala ci exact enormitatea pe care ai scris-o pe blog:Ca iubim din plictiseala.N-am auzit ceva mai absurd.

Dora

George Colang spunea...

"Eu cred ca tie Socrate, Platon si altii iti conduc prea mult viata." - Asa arata o judecata cu privire la viata mea personala. Mai ai si tupeul sa spui ca nu o faci. Cat despre text, ca sa-ti dau un hint, citeste-l cu atentie, dincolo de cuvant, poate o sa intelegi esenta lui.

opiniibsvi spunea...

foarte tare blogul.eu te-am adaugat la prieteni,daca vrei si tu sa ma adaugi la prieteni ai face un gest frumos.succes

Anonim spunea...

"Judecata" se refera la modul tau de gandire,nu la viata ta personala.Tu cel care citesti in ansamblu textele cum de nu te-ai prins? Viata fiecaruia e influentata de propriul mod de gandire. Pana la urma crezi ce vrei...eu nu o sa te mai plictisesc...incepi sa jignesti si asta e primul semn ca interlocutorul nu mai are argumente. Pa.

Dora.

George Colang spunea...

opiniibsvi@ Multumesc! te mai astept pe aici.

George Colang spunea...

Dora@ ?Inseamna ca nu cunosti logica elementara. O judecata nu se refera la cum ar trebui sa gandesti, ci la ceea ce e expus, in text, in argument. Ceeea ce spui tu ca este judecata, in fapt, in logica se numeste asumptie, adica ceea ce crezi tu ca am gandit eu. Sincer, nu sunt rautacios, dar nu-mi place sa pierd vremea cu oameni care mi inseala inteligenta. Oricand, dar oricand, poti citi alt blog...chiar nu-mi pasa.

Faceți căutări pe acest blog