Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

joi, 28 octombrie 2010

Suferinţă cu gust de zahăr sau intimitate pe pâine


       Când eram mic mă miram că oamenii suferă, eram chiar intrigat de faptul că eu nu sufăr. Îmi doream să sufăr, să ştiu şi eu ce este iubirea şi durerea din iubire. Pe la adolescenţă am început să cunosc flăcările războiului şi dintr-o dată ideea mea minunată de a suferi nu mi s-a mai părut aşa de minunată. Pe urmă, când viaţa a început să se contureze, să se lase purtată de valurile iubirii premature, am învăţat că lucrurile nu sunt aşa de uşoare. Orice am face noi, oamenii, tot nemulţumiţi am fi, nu? Şi atunci m-am gândit, după ce într-un sfârşit am ajuns să sufăr cu adevărat, că, dacă o să cunosc şi mai multe lucruri, o să ajung să nu mai sufăr deloc, o să fiu, poate, un robot lipsit de orice pată umană. Sincer, nu am reuşit, cu cât am aflat mai multe despre lume, cu cât mi-am dat răspunsuri, cu atât am ajuns să sufăr şi mai mult. Totul s-a transformat cu o râvnă întoarsă pe dos, încât am ajuns să plusez, să mă cern şi mai mult. Omul, ideea de ciment, de un gard ineluctabil, a ajuns să moară la primul fulg, la prima iluzie adevărată. Până la urmă, nu stau aşa lucrurile în viaţă? Citeşte mai mult...

13 comentarii:

Pifuneata spunea...

George cata dreptate poti sa ai...Uofff..Omul asta niciodata nu va fi multumit...Din pacate...Dar se spune ca ce nu te doboara te intareste..Crede-ma asa este...

Offshore spunea...

Pifuneata" DA, o spune chiar Nietzsche...

Pifuneata spunea...

Si eu una am mai invatat ceva...Ca indiferent de ceea ce ti se intampla trebuie sa vezi jumatatea plina a paharului...Eu de la un timp ma uit in jurul meu si vreau sa vad bunatate, iubire, dragoste si crede-ma ca de nenumarate ori chiar asta vad...Primesc de la oameni prin mesaj ceea ce imi doresc sa vad...Acum nu stiu daca o fi vreo chestie psgihologica dar merge...Asa ca...Gandeste pozitiv si va fi bine!

Offshore spunea...

Pifuneata" Sunt bine, e doar un articol. Sa stii ca poti comenta si pe academic link, iti raspund si acolo:) e un site de care ma ocup si eu:)

Pifuneata spunea...

Ok..Promit ca voi comenta si acolo..Sa stii ca ti-am citit articolele si acolo, chiar daca nu am comentat:)

PS: Ma bucur ca este doar un articol si ca esti bine!

Offshore spunea...

Bine nu sunt, tusesc si acum!

Pifuneata spunea...

:((( Tot bolnav? De atat amar de vreme?:( Cum asa...Hm...Sanatate multa atunci!

silvia spunea...

>:D< Asta e ca sa te faci bine mai repede :*

Revenind la articolul tau, eu as numi totul "Masca fericita" sau doar o simpla "Masca" si atat.

Iulia spunea...

Cand suntem mici ne visam printi si printese apoi vedem ca viata nu e facuta din castele...acestea sunt uneori de nisip si se pot darama ...si nu mai tusi :P:))))

Offshore spunea...

Iulia@ Sa te auda si gatul meu, pe bune, chiar nu mai stiu ce sa fac, am ramas fara bani, am luat toate medicamentele posibile, e ingrozitor, sambata tre' sa ma duc si la o petrecere de Halloween cu ocazia de a promova academic link, cand ma gandesc la fumul de acolo ma apuca nebunia...

Toteu spunea...

erai nesatisfacut cand nu stiai sa suferi,sa iubesti suferind?ai fi un robot daca ai iubi fara sa suferi?tandretea cheama suferinta?o privire asupra oamenilor ce cheama?cand erai mic si priveai oamenii,ce chemai cel mai constant?

Toteu spunea...

eu am cunoscut un fel de suferinta la varsta de 14 ani,dar mai degraba parea un dezechilibru interior,care s-a soldat cu luarea unui val imens de pe ochii,ochii se mai descopera din cand in cand in mai mica masura doar cand ma concentrez intens asupra a ceva.durere am simtit in copilarie,care parca constientizam ca e o durere simulata transformata in strigat de ajutor.
aceasta este tot,nu am mai suferit si poti sa crezi ca nu ma simt ca un robot.ai incredere,e simplu.in acest proces descris de tine reiese firava dependenta de suferinta,crede ca se poate si fara ea,in aceast fapt te sfatuiesc sa nu asculti de nimeni care ti-ar sugera contrariul.

Offshore spunea...

Toteu@ Suferinta este strans legata de om. Chiar si atunci cand fugi de ea, cand spui ca ti ai gasit rolul interior, tot in spatiul ei te desfasori, pentru ca te raportezi la ea, orice ar fi...

Faceți căutări pe acest blog