Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

vineri, 22 octombrie 2010

Lupta pentru supremaţie

     Cred că toţi simţim că suntem făcuţi pentru ceva mare, numai că nu ştim ce presupune acel „mare“. Nu ştim, dar tot sperăm că suntem mai mult decât suntem, că putem să ducem, să rupem cu toate şi să ne proiectăm dincolo de limitele noastre. Care este limita ce separă bovaricul de onest? Nu este, evident, nu este. Numai în peratologie sau fenomenologie auzim mizerii de genul acesta. Trasăm cu linia un contur al omului ce aşteaptă să fie proiectat şi postat dincolo de limitele sale! Fie, nu asta era ideea. De ce nu putem să ne mulţumim cu puţin? De ce ţinem morţiş să vedem dincolo de orice fapt concret? Pentru că nu avem un instrument cu care să măsurăm voinţa sau puterea cu care ne-am căpătat la naştere. Pentru că, înainte de orice, omul este nemulţumit şi tinde cu precădere spre curtea vecinului decât spre a sa. Nu e singurul, la nu ştiu ce specie de păsări, masculul se duce prin vecini să violeze biata soţie a amicului, uitând că, la rându-i, lui îi este iubită consoarta – uite aşa avem specii de păsări care ajung să crească. Oricum ar fi, genele se duc mai departe, specia se întreţine, toate-s bune şi frumoase. Cu toate acestea, omul, chiar dacă este sigur de soţia, de căsnicia, de copilul său, de job-ul său, de orice ar putea să aibă, nu o să fie niciodată mulţumit. Nu e neapărat rău, dar e ridicol să credem că toţi suntem sortiţi înţelepciunii sau auzului fin.   

14 comentarii:

Pifuneata spunea...

- bine punctat..din pacate asa este...Cred ca este in firea omului sa fie vesnic nemulumit si sa se planga...

Offshore spunea...

Pifuneata@ Este si trebuie sa fie asa...

L. spunea...

Ridicol, da, poate, dar cine să accepte idee că ESTE mediocru? Mitul geniului e mult prea prezent, cu toții suntem genii în 'forumul nostru interior'. Și nu oare tocmai asta ne facem să vrem mai mult...de la noi? Să nu fim mulțumiți cu cine suntem, cu ce suntem, cu ce avem? Și ce altceva dacă nu nemulțumirea de sine și aspirația spre o perfecțiune de neatins, în măsura în care nu există, ne împinge de la spate spre ceva mai mult, mereu spre un 'mai bun'? O nevoie naturală ori artificială, un biet construct social sau o fibră în natura micului om ce nu se poate gândi decât mare, chiar atunci - sau mai ales - când se știe mic?

Offshore spunea...

l@ Ce ma intereseaza pe mine daca ala accepta sau nu? Pe mine nu ma intereseaza asta, eu vreau pace si mai putina indarjire in prostie!

Ioana spunea...

Genial. Oricat de nemultumit ar fi omul de starea sa, singurul lucru care e important este reactia sa pentru a schimba lucrurile; daca acesta e egocentric, va alege calea cea mai scurta si va schimba multumirea celor din jur de asemeni, dar daca va gasi o cale sa se multumeasca pe sine fara a le rani parerile celorlalti atunci eu, personal, nu vad decat setea de a evolua in mod pasnic dintr'un impas in care el simte ca se afla( desigur depinde de situatie). In final, tot ce vreau sa adaug e ca nemultumirea ar trebui depasita cu cap si nu doar cu sete.

Offshore spunea...

Ioana@ Setea nu este si ea o necesitate? Frumos tabloul tau.

Gabriela spunea...

Daca unii dintre romanasii nostri nu si-ar mai arunca privirea in gradina vecinului, s-ar mai multumi si cu ce au. Sunt situatii in care Dumnezeu ne mai da unora cate-o palma, altora cate un pumn, si brusc ne revenim gandind ca putem trai si cu putin, cu precizarea ca putinul ce ni-l mai dorim inseamna sanatate.

Offshore spunea...

Gabriela@ Sanatate chiar este cea mai importanta..mai ales ca sunt bolnav de ceva vreme...

ankhs spunea...

foarte bine scris :).

Offshore spunea...

anks@ Multumesc. te mai astept ...

olea spunea...

mda.. tare-i greu de mulţumit un om. mereu îşi va dori mai mult, sau altceva decît ce are

Offshore spunea...

olea@ si f bine ca este asa...

AuDrY spunea...

intrader... omul, de cand se stie, a cautat perfectiunea in aceasta lume imperfecfecta, suprematia - cum spui tu - asupra lucrurilor care-l inconjoara si chiar mai departe; a incercat mereu sa se depaseasca pe sine, dar mai ales, pe cel de langa el.
frumos post :D

AuDrY spunea...

intradevar... omul, de cand se stie, a incercat sa atinga perfectionea intr-o lume plina de imperfect, suprematia - cum ai spus tu - asupra lucrurilor ce-l inconjoara si chiar mai departe de-atat. mereu omul a incercat sa se depaseasca pe sine, dar mai ales, pe el de langa el.
frumos post :D

Faceți căutări pe acest blog