Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

joi, 14 octombrie 2010

Elitele de partid

     Elitele, într-o societate normală, sunt implicate adânc în miezul problemei. Elitele învaţă să dea cu mătura, să spele pe jos, să răspundă la hoţi şi chiar să dea răspunsuri. Elitele, în orice ţară normală, trec dincolo de bariera filosofică de a nu se amesteca prin mulţime, prin turme. Ele conştientizează că, înainte de toate, sunt şi ele de acolo, din lumea mundană şi mizerabilă, conştientizează şi pun mâna, dau şi vin cu soluţii, se implică şi chiar mor pentru o cauză goală. Dacă nu ar exista ele, nu ar mai fi societate, nu ar mai fi, culmea, contabili, oameni care susţin aparatul administrativ al statului sau chiar mediul privat. Elitele cu pixul pot să mute munţi din loc, pot să corupă, să aducă războiul pe tavă şi să-l susţină cu tăria îngeraşului fără de coarne şi foc. Locul lor se găseşte adânc înrădăcinat în societate, fie direct, fie indirect, însă elitele din România tac, se ascund după tufişuri şi numără bani. Nu există un glas cât de cât spontan şi totuşi obiectiv care să arunce ţărâna în aer. Nu există cuvinte şi nici răspunsuri, doar caste şi bucătării oligarhice în care se gustă şi se serveşte o lume ruptă de lume. Elitele societăţii româneşti pocnesc seminţe cu mintea, ele nu se roagă la Nemuritori, la Dostoievski, Nietzsche, Mozart, Bach, Hesse, ci la oameni de partid, goi şi slinoşi până-n măduva oaselor. Cel care va avea curajul să ridice capul în societatea actuală o să moară, dar o să fie erou, el ar trebui să facă sacrificiul pentru acest popor plin de umor şi tragic. Românii sunt singurii care au luat moartea în râs, singurii care au avut curajul să jure pe acest pământ şi chiar singurii care au înfipt toiagul în pământ. Nu există o ţară cu un număr de proprietăţi mai mare ca al nostru, nu există mizerie mai mare ca aici şi totuşi nimicnicie şi deşert, haz şi necaz, vin şi beţie dionisiacă. Tu…pune mâna pe ţara asta! 

6 comentarii:

Mihai Cuza spunea...

Maestre, stacheta e atat de sus din parte-ti (stiu ca ai mai auzit asta pana la scarbire) incat vei fi din ce in ce mai dezamagit. Nu se pune problema sa respecte sau macar sa-i stie pe Nemuritori. Ar fi suficient sa-si stie meseria. Ba nici macar asta: ar fi bine sa aiba cateva elemente de educatie civica. Iti jur, maestre, ca premierul tarii noastre dragi nu are cultura civica a unui elev de a 11-a.

Nu, nu. Si eu am ridicat stacheta prea sus. Ar fi exceptional daca atunci cand nu stiu ceva ar intreba inainte sa ia decizii care refuza recursul. Nici macar atat, de fapt. Ar fi minunat sa renunte la ingrozitoarea aroganta si la uriasul tupeu de a se considera superiori oamenilor.

Offshore spunea...

Mihai@ Daca lucrurile stau asa, atunci de ce ma mai mir si ca prin facultati se produc la foc automat dobitoci. La doctorate se intra pe ochi frumosi, cand ar trebui sa fie oameni capabili, oameni cu potential pentru tara asta, dar ce sa mai gandim atat daca si Elitele din sfera culturala nu exista, daca ele cu precadere stau in umbra? Este dureros dar nu tragic, eu zic sa ne pastram un pic din optimism, poate rasare ceva, poate soate cienva capul din tarana...

Selena spunea...

Foarte bine punctat.
Nu stiu daca ne putem baza pe scosul capului din tarana... cred ca multi l-au scos deja, dar prin simpla constatare a unui fapt nu se rezolva nimic.

Offshore spunea...

Selena@Pai, trebuie luata atitudine, daca esti atenta, articolul se incheie cu un semn de exclamare, deci este evident ca vreau atitudine. Multumesc pentru aprecieri. te mai astept pe aici:)

iulia spunea...

pacat ca este asa ...romanul e pus de atatia ani in anumite situatii ..acum se pare ca se afunda tot mai mult in mizerie ... eu am ales sa plec sunt la inceput dar ma mai gandesc daca ma intorc sau nu ...ms de vizita ....

Offshore spunea...

iulia@ Sper ca iti este mai bine. Nici eu nu stiu cum ar putea sa fie solutia, ce drum sa alegem in viata, pana la urma, acasa este acolo unde simti tu ca este acasa, nu suntem legati de pamant...Te mai astept pe aici:)

Faceți căutări pe acest blog