Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

miercuri, 8 septembrie 2010

Salvarea

      Orice iubire adevărată se consumă cu sentimentul acela de a fi salvat. Orice om se simte salvat când este vorba de iubire. Dar salvat de ce? De lumea crudă? De nimicul care te apasă? Aş spune, dacă tot încercăm să găsim un răspuns, că sentimentul de steag alb, cel care îţi spune să te dai bătut, este cel mai pur şi haotic moment din toate câte sunt. Nu există nimic mai frumos decât să recunoşti că există ceva mai presus de tine. Nu există nimic în scara valorilor care să fie pe măsura acestui ciot care te aclamă. Când cunoşti iubirea, cunoşti şi trecerea într-o lume nouă, într-un ţinut furat, un spaţiu ce ţine să îţi spună că nu mai ai nimic în comun cu restul muritorilor. Acest ţinut este asemenea beţiei dionisiace, este un incest prin care se nasc himere, căci gândul tău se contopeşte cu violul persoanei de te fură. Noi ne lăsăm seduşi de pericol şi de mizerie, iar când apare o persoană de te apucă de mână, nu faci decât să scuipi veninul ce s-a adunat în tine, să negi toată impostura ce s-a perimat în tine şi să începi să spui: Asta-i tot, nu e nimic mai mult de atât! Noi suntem salvaţi de noi, de ideile noastre cu privire la iubire, suntem salvaţi de mâna celuilalt, cea care ne îndepărtează de toate aceste himere prin care ne ascundem. Mâna celuilalt reprezintă, acum, salvarea de obsesiile noastre, de ceea ce ne ţinea captivi în propriile noastre lanţuri. Este uşor să fugi de altul, mai greu însă este să fugi de tine, de propriile-ți cuţite cu care tai şi spinteci orice adevăr. Omul nu ştie să se atace pe el însuşi, poate pe alţii, că este mult mai uşor. Însă, când este vorba de noi, este mult mai uşor să vedem dincolo de gard, dincolo de fiinţa noastră şi, uite aşa, ajungem să ne creăm un imperiu ce uşor se va întoarce împotriva noastră.  Hai să ne salvăm împreună de noi!

12 comentarii:

Herta Lucescu spunea...

Mana celuilalt poate reprezenta si himera.. Ce pacat.

Offshore spunea...

Herta@ Asa e. Mana celuilalt te poate fura si minti. Insa, in cazul articolului de fata nu este cazul.Eu vorbesc aici tocmai de aceea situatie in care nu exista frauda sentimentala. Daca, totusi, ar exista, atunci nu ar mai fi salvare. Numai asa, simti cu adevarat trairea, prin apel sincer la ajutor, la mana cea ferma, cea care te scoate din propria ta minciuna cu privire la o fiinta perfecta.

Offshore spunea...

Herta:


Ps: Citeste articolul Deşert.

Herta Lucescu spunea...

Iluzii.. Nu-i nimeni perfect.


Eh, tres bien, nu zic ca nu exista si ca eu nu am cunoscut asemenea persoane. Dar pana la urma, in goana noastra disperata dupa adevar sau minciuna.. reusim sa le pierdem (mie mi se pare amuzant cum ne agitam.. si in final reusim doar sa murim singuri).

Offshore spunea...

Herta@ Stii serialul Lost? Era un episod acolo care se numea - live together, day alone:) Cam asta e ideea.

şu spunea...

poate cel mai înălţător sentiment, dragostea

fly2sky spunea...

Superb! Iubind pur si simplu .. "noi suntem salvaţi de noi, de ideile noastre cu privire la iubire"..Nu crezi ca iubind devenim si mai puternici, ne ridicam deasupra noastra?

Offshore spunea...

su@ poate...

Offshore spunea...

fly2sky@ Poate ca invingem ideea de iubire si astfel ne mutam intr o alta lume...

Herta Lucescu spunea...

Da .. stiu episodul.


(interesanta comparatie)

doryanna spunea...

Eu cred ca ne salvam doar temporar,la inceput...Atunci,da!Atunci chiar cunoastem sentimentul acela suprem,ne "teleportam" intr-un cadru feeric in care existenta unei terte persoana nu o mai vedem...insa,cum totul nu poate fi perfect,aceste lucruri minunte sunt efemere si ATAT de efemere!Spre final,simtim durerea,deceptia,toate acele sentimente ce te macina,te ard pe dinauntru.

Sincer,am ramas placut impresionata de modul tau de a scrie!Felicitari!Se vede ca pui mult suflet.Poate iti vei da cu parerea si despre blogul meu!Mult succes in continuare!

Toteu spunea...

sunt de acord cu doryanna ca salvarea e doar temporara.eu ma duc in iubire pt a fi salvata?
salvarea este la fel de trecatoare ca si lucrurile de care e conditionata.
da,ar putea fi un incest sa confunzi iubirea cu salvarea.:)

Faceți căutări pe acest blog