Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

marți, 21 septembrie 2010

Dependenţa nu ucide!

      Există o dispută în societatea modernă, un soi de război ideatic între foc şi paie. Mai mereu se pune problema dependenţei ca rău dătător de minuni. Nimeni nu stă să analizeze mecanismele cognitive care stau în spatele fiecărui proiect publicitar sau de altă anvergură. Toţi se grăbesc să arunce cu roşii în bietul hedonist, dependent şi vicios! Hai să trecem dincolo de o paradigmă obosită şi să încercăm să dăm un răspuns cu adevărat adevărat. Dacă omul bagă pe el un kilogram de ţigări, este clar că, dincolo de pofta lui avidă şi dependenţă, trebuie să fie şi altceva, trebuie să existe anumite mecanisme stârnite şi puse în funcţiune. Turma a fost turmă pentru că a existat mereu un lup, un soi malefic de impostor sau seducător. Turma a ales mereu din teamă, şi nu din pură alegere. Ei bine, la nivelul societăţii actuale, turma este masă manipulabilă, este piaţă de consum, iar lupul este o biată societate comercială care încearcă să manipuleze în voie. Ideea oricărei corporaţii este tocmai de genul: Dependenţa ucide! Sigur, este frumos să spunem aşa ceva, dar asta nu ne scapă de consecinţe, nu se scapă de elefantul roz din closet. Oamenii au fost atraşi dintotdeauna de ascuns, de interzis; însăşi ideea de lege este construită pornind de la principiul că trebuie să fie încălcată şi, atunci, fiecare pas pe care îl facem trebuie să fie, la rândul lui, încărcat cu o doză de adrenalină. Pe asta mizează marile corporaţii, în frunte cu televiziunile şi alte minunăţii virtuale. Hai să le spunem tuturor că fumatul ucide! Hai să le arătăm că totul este negru când e vorba să ne uităm la alb. Cu toate acestea, lumea trebuie să înţeleagă că nu este suficient să ne raportăm direct la dependenţă, ar trebui, poate, să vedem şi mai mult, să înţelegem că dependenţa se împleteşte cu fanatismul, iar acesta, ca simptom bolnav al individului, este şi poate să fie produs de anumite structuri. Dependenţa nu ţine de senzitiv şi de hedonism, nu numai, nu e exclusiv, este şi poate să fie antrenată, provocată şi chiar pusă pe scenă. De fiecare dată când vezi un mesaj cu o negaţie în faţă, aproape instantaneu ţi se induce starea de pozitivitate. De fiecare dată când se face un transfer de putere, se face plecând de la ideea că nu există nimic mai bun şi mai rău decât atât, în speţă, un produs alimentar sau altceva. În fiecare dintre noi se ascunde un demon, iar el, dacă este pus în funcţiune, dacă este stârnit cum trebuie, nu face decât să sară, să scuipe din propria-i ţărână şi să ragă. Omul este ca o închisoare în care se strâng o sumedenie de monştri. Depinde de noi dacă ne lăsăm furaţi cu voie bună de propriile noastre himere. Să nu uităm, ele aşteaptă să pocnească! 

18 comentarii:

silvia spunea...

Imi place articolul. Uite, mi-a venit o idee. Ce ar fi sa scrii tot despre dependenta, dar cea sufleteasca, dependenta de iubire, de oameni? Mi se pare o tema la fel de interesanta. Nu stiu daca ai avut vreo postare de genul asta, poate ca da si nu am fost eu atenta, de cand iti urmaresc postarile, dar cred ca ar iesi un articol de exceptie pe tema asta :) O seara frumoasa :*

Offshore spunea...

Dependenta ca obsesie sau cum?

silvia spunea...

Poti sa iei in considerare si aspectul de obsesie, dar ma refeream la cea generala. Cand intr-adevar iubesti omul respectiv si esti dispus sa faci totul pentru el, chiar si sa renunti, daca este cazul, in aceeasi masura, fiind dependent de afectiunea ce ti-o da:) Un fel de dependenta pe care o poti sacrifica, ca sa spun asa :) Chiar daca, in sufletul tau, simti ca te sfarami in mii de cioburi si totul isi pierde sensul:) Dependenta de oameni, de iubire. Ca sens general, pe care il poti particulariza, daca vrei :) Sau categoriza.

Offshore spunea...

Silvia@ Am scris Cap ou pas cap. Sunt doua articole care pornesc de la ideea asta - cat poti sa faci pentru cel pe care l iubesti.

silvia spunea...

Ups, inseamna ca le-am ratat fara sa vreau :) Promit sa le citesc ;)

ღAzucenaღ spunea...

Sunt deacord in mare masura cu ideile tale.Nu prea sunt pe teritoriu meu ca sa comentez aceste lucruri, dar pot sa spun ca ne sacrificam din iubire,fiindca iubirea in sine include dependenta ,adrenalina ,curiozitate,lege,o lege nescrisa ,dar totusi lege.Cu siguranta fiecare avem un demon ,dar fieacre are in el si o inchisoare ,delicventii mai evadeaza dar depinde de noi cum impunem regulile ,cum ne jucam cu viata,exact cum le-ai spus si tu ,totusi monstrii in sine suntem si noi ,fiecare ne distrugem fara sa ne dam seama ,dra ne place asta si trebuie sa profitam de ce ne place.

L. spunea...

''Oamenii sunt interesanți, inventează cuvinte și pentru propriile defecte, mereu dau vina pe „viciu“. De la nebunie la extaz este doar un pas, doar un pas de viciu.'' http://offshoregeo.blogspot.com/2007/09/banal-uman_09.html

Offshore spunea...

Silvia: Aşa să faci.

Offshore spunea...

ღAzucenaღ Fiecare are un demon şi un înger. Important este să înţelegem că cei doi se ţin în braţe şi nu separat.

Offshore spunea...

L. Da, cred că ar merge citatul în articolul de faţă.

Anonim spunea...

Wonderful blog! I truly love how it' s easy on my eyes as well as the data are well written. I am wondering how I can be notified whenever a new post has been made. I have subscribed to your rss feed which need to do the trick! Have a nice day!

Offshore spunea...

Anonim" 10x

Anonim spunea...

Visit http://www.dofollowarticles.com to post articles in the following categories: galicia, freelancewriter, nostradamu, rafitng, homebasedbusiness, happines, athletics and more...

QED spunea...

Dependenta nu ucide, ci consecintele ei. for sure.

Offshore spunea...

Qed@ Asta nu e tocmai o chestie mare. Nu conteaza, consecinte, dependenta in sine, important este sa nu raman doar la nivel acesta. Se pare ca toti fac asta, cred cu tarie ca totul porneste de aici, dar ce se intampla cu cei care decid sa devina dependenti? Cum de ajung sa fie dependenti? Asta e miza.

L. spunea...

La TV, următoarea știre: (rezumat) un oarecare își montează o cameră pe motocicletă și filmează indicatorul de viteză - 290km/h pe o autostradă - limita legală, din cîte știu, e de 160. Așadar, individul e dependent de adrenalină ori de viteză, ori de amîndouă, ori vrea doar să epateze (așadar, tot un soi de ''viciu, deliciu social acceptat''). Întrebare: de ce li se permite fabricanților să producă vehicule pentru uz non-sportiv care pot depăși limita legală? Ce rost are să ai o mașină/motocicletă care poate atinge 300 km/h dacă nu ai unde să o conduci legal? Aud cumva cuvîntul marketing? Era cîndva o reclamă la nu știu ce mașină - ''tot ce ai nevoie și nimic din ce ți-este de prisos'' (parafrază, sînt cîțiva ani de atunci și n-am obiceiul de a reține detalii de genul!). Curiozitate, s-o fi vîndut vreun exemplar? :)

Offshore spunea...

L@ Nici sa interzici nu e o solutie.

QED spunea...

Ajung sa fie dependenti pentru ca nu intrezaresc alte posibilitati (in mintea lor). Aleg sa fie dependenti pentru ca au ales totul inainte. Asa cred ei. Si eu cred ca e o boala pe care o poarta in ei. Si ca sunt alesi sa devina dependenti. poate chiar de propria constiinta.

Faceți căutări pe acest blog