Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

joi, 12 august 2010

Cheia succesului în viaţă

       Succesul în viaţă constă într-o singură chestie. Umblăm, ne hrănim cu gânduri şi iluzii obscure încât volatilizăm realismul faptelor noastre. Toţi cei care caută cu ardoare vreo pată funebră de succes or să ajungă cu siguranţă doar în spaţiul falaciosului. Cheia nu stă în fapte bombastice, în tot felul de dansuri excentrice, ce ţin să urce şi mai mult ego-ul fiecărei persoane, ci într-un trai simplu, cât mai aproape de nevoile primare. Spuneam acum câţiva ani, într-un articol, că bogatul o să fie veşnic nemulţumit, că natura umană nu este făcută să se împace cu ceea ce are, că nemulţumirea va exista şi pe un iaht. Nu zic să fim umili şi să ne mulţumim cu puţin, să fim călcaţi în picioare de orice căţel, zic să fim siguri pe noi, culmea, să fim siguri pe nesiguranţa noastră. 
       Dacă un om ajunge la un anumit nivel, atunci nevoile sale, din punctul în care se află aruncat, vor fi direct proporţionale cu firul la care a ajuns. Asta înseamnă că un sărac care nu are ce să mănânce o să se mulţumească şi cu o pâine. Şi totuşi, o să resimtă, în nimicnicia fiinţei sale, acest fapt ca pe un câştig suprem. A fost salvat. În schimb, un aristocrat ce rămâne fără un iaht o să resimtă această pierdere exact ca bolnavul cel fără de pâine. Poate că sună ciudat, dar în momentul în care te obişnuieşti, te acomodezi cu un mod de viaţă, cu atât o să-ţi fie mai greu să revii cu picioarele pe pământ. Ce vreau să spun cu toată babilonia de mai devreme? Că în fiecare există un ţel, un petic ce tinde să ne lichideze sau să ne urce pe un munte. Că nu există unul care să câştige şi altul care să piardă. Ideea asta tâmpită de competiţie nu este o verigă a societăţii contemporane, ea a fost impusă odată cu creştinismul şi cu acele convingeri ce duc omul spre rai. Paradoxul credinţei? Că-ţi oferă binele spunându-ţi cât de rău eşti! Aşa că, lume bună, să fim liniştiţi, nu ne fură nimeni locul în rai. 

Offshore loves:

9 comentarii:

corina spunea...

Nici nu-ti imaginezi cum a picat postarea asta! Iti recomand Into the wild si ai sa vezi acolo postarea ta in imagini!
Si asa cum spunea si unul din citatele din film:
There is a pleasure in the pathless woods; / There is a rapture on the lonely shore; / There is society, where none intrudes, / By the deep sea, and music in its roar; / I love not man the less, but Nature more... / - Lord Byron

CC Power spunea...

alt post care-mi place :)

o sa incerc sa dezvolt ideea

multumesc inca odata pentru inspiratie

Offshore spunea...

Corina@ Mai, daca au realizat si un film dupa psotarea mea, ce sa mai zic? Nici eu nu stiu cum sa ma simt mai bine:))) Acum, sa revenim cu picioarele pe pamant, o sa arunc un ochi si o sa vad despre ce e vorba. Insa, nu mi-ai spus nimic despre articol, care este punctul de legatura intre imagini si text?

Offshore spunea...

CC Power@ Dezvolta un pic ideea aici. Sa vad modul de fixare si ceea ce ti ai propus sa dezvolti.

CC Power spunea...

,,Cheia nu stă în fapte bombastice, în tot felul de dansuri excentrice, ce ţin să urce şi mai mult ego-ul fiecărei persoane, ci într-un trai simplu, cât mai aproape de nevoile primare''

O simt din ce in ce mai mult pe pielea mea ca o buba care ma ustura... sau poate era doar o nebunie adolescentina din trecut... as vrea sa inteleg de ce am trecut prin faza asta, chiar si pentru o secunda... nu pot sa-mi dau seama ce m-a influentat mai mult... educatia(lipsa?), anturaje, socitetate, televizoru... si ma gandesc ca poate daca aflu sursa... o sa gasesc mai intai o cale sa sterg definitiv totul din minte (nu sa reprim,daca se poate), si intr-un final poate reusesc sa le explic si altora (copii?), cu argumente si exemple, fara gandul de a manipula pe cineva ca asa e bine sau rau, ci ideea in sine

,,să fim siguri pe nesiguranţa noastră'' ... oare inseamna sa ne folosim ignoranta in scopuri benefice, sa ignoram nesiguranta? sau la fel trebuie sa ajungem la radacina inainte de tot?

Offshore spunea...

Cc Power@ Sa fim siguri pe nesiguranta noastra inseamna sa nu mai gandim la noi ca la niste entitati bine definite, cu scopuri precise. Cu siguranta ca o sa ajungi in punctul in care o sa-ti pui problema: cat din mine este mine? Si ai sa vezi ca nu o sa ajungi la un raspuns final. Tocmai aici este frumusetea.

CC Power spunea...

nu o sa ajung la un raspuns final, dar totusi stiu cat din mine este mine... sau aici e dilema...cred ca stiu, dar nu e asa

CC Power spunea...

o intrebare : ce citesti? asa in general... dar si acum in momentul asta

Offshore spunea...

CC Power: Citesc in principiu filosofie. Cu un singur search pe net sau intr o librarie o sa gasesti destule carti. Momentan, ar trebui sa citesc Discursul Urii, Andre Glucksmann, dar mi e lene.

Faceți căutări pe acest blog