Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

vineri, 30 iulie 2010

Frumuseţea fizică şi alegerea iraţională

    
        Există în om o aplecare spre frumos; orice ar fi, frumosul sare în ochii noştri. Fiinţa umană este construită după portretul zeilor greci. Ei vedeau îndeobşte frumuseţea în forma exactă, în conturul care îmbracă cubic orice subiect. Însă, dacă ne raportăm la om, dacă ne uităm la el, de aproape, mai putem spune că este frumos? În fiecare există un proiect ce sălăşluieşte, acel miez narcisistic ce îşi propune să te urce pe o columnă, dar tot în fiecare se găseşte şi fapticul ce îţi dă peste nas, acel vis spulberat de însuşi cimentul pe care calci. Îmi plac oamenii care stau cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori. Ei sunt cei ce îmbină idilicul iluziilor cu preşul obscur al corporalităţii. 
     Am observat că frumuseţea fizică se pierde, deşi în primă instanţă te loveşti de ea, la contactul cu idealul. De fiecare dată vânăm în persoana din faţa noastră propriile noastre himere. Ne spunem că are un glas minunat, că zâmbetul este perfect, că totul este conform planului, dar oare suntem gata să acceptăm că persoana din faţa noastră nu este decât o himeră proiectată de nevoia noastră, de egoismul nostru care ne obligă să căutăm acel frumos perfect? 
     Persoanele frumoase sunt cele care suferă cel mai mult, deşi ele ar trebui să fie la loc de cinste. Într-o lume în care domneşte mizeria, într-o lume în care se nasc monştrii, frumosul este băgat cu forţa în banalizare, într-o cadă rece, plină cu viermi şi musculiţe, pete alunecoase ce îşi impun să sufoce, la propriu, orice frunză naturală ce este specifică sublimului. Oamenii nu au fost niciodată buni, poate invidioşi. Iar frumosul, excepţia par excellence, nu face decât să confirme regula că orice lucru care iese în evidenţă trebuie să fie adus cu cămaşa de forţă în banalizare, în mediocrul specific urâţeniei. Suferinţa, pricinuită de urâţenia celor care atacă cu muşte, este enormă, ea îl obligă pe miezul atacat să fie urât. Cu toate astea, dacă mergem dincolo de prima fază, cea care scoate la iveală importanţa aspectului fizic, ajungem pe un teren ce ţine să ne arate că, în iubire, fizicul nu mai contează. Acum vei spune: mare lucru! Este mare lucru să fii pus în faţa persoanei perfecte şi, când te apropii de ea, să îţi dai seama că ceva îi lipseşte. Oare ce? 
    Forma ideală este perfectă, chiar dacă e pe pământ, îndeplineşte toate doleanţele celor avizaţi şi totuşi nu este ceea ce-ar trebui să fie. Şi, mă rog, ce ar trebui să fie? Ei bine, cred că frumuseţea se pierde când te uiţi mai atent. Atent la? Da! La el, la ea, la orice, la tot ceea ce ţine de persoana respectivă. De câte ori nu ai văzut persoana perfectă şi, când ai fost pus în situaţia de a o cunoaşte, de aproape, nu ai mai trăit nimic, pierdut fiind în nimicul care, mai devreme, întreţinea un haos ce palpita nervos în tine? De multe ori. Ei, ceea ce te face să fugi fără răspuns nu este nici aspectul, nici vocea care nu mai sună perfect acum, ci instinctul care se joacă în tine, cel care îţi spune că nu alegi raţional – după forme şi răsplată, aş spune – cel care revigorează şi întreţine ascunsul inconştientului. Noi nu alegem matematic persoanele de lângă noi, nu ne lăsăm conduşi nici de chimie, cum spun cei slabi de gură, ci pur şi simplu ne lăsăm violaţi de posibilitatea reală pe care o are instinctul de a se juca cu noi. Oamenii nu sunt nişte roboţei, cum adesea se crede, sunt nişte roboţei cu inimă, adică nişte păpuşi haotice care dansează la fel de mult ca bonobii, fraţi de suferinţă cu homo sapiens.

Citeşte şi despre frumosul urât. Dă click aici.


Offshore ascultă:


17 comentarii:

QED spunea...

Nu te contrazic cu ultima afirmatie, cum ca oamenii sunt robotei cu inima, dar trebuie sa-ti amintesc ca primul de care te lovesti e aspectul fizic si, desi nu-s de acord cu chestia asta, conteaza. Suntem atat de superficiali, incat nu vedem mai departe de invelis. Si nu recunoastem asta in ruptul capului. In mintea noastra, insa, ne gandim doar la ce sani, ce fund si ce fata de papusa are tipa sau ce bine arata un oarecare el. Degeaba scriem ca nu ne pasa, dar stiu atatea fete destepte respinse pentru ca aveau acnee si pentru ca in poza de la mess nu se observa asta. Interesant de discutat ar fi motivele invocate ca sa iasa dintr-o situatie ca asta. Sau baietii, cati n-au fost respinsi pentru un nas mai lung, pentru cosuri, chiar daca ei, facand abstractie de invelis, ar fi fost doatti cu un IQ peste medie. Astea sunt doar vorbe, nu cred nimic, dar nu contest ca fiecare este nobil, in felul sau si are si dreptul sa simta astfel. Eu iubesc mintea unui barbat, insa mi-ar placea sa fie si dragut, recunosc. Si mai stiu ceva: ca sa fie dragut, nu trebuie sa fie frumos, iar un om, cand il place pe altul.... e frumos, i se citeste pe chip fericirea, bunatatea.

Offshore spunea...

qed: nu am inteles parte cu " astea s vorbe"...adica?

cypy spunea...

personal imi place modul tau de a privi viata in general si am ramas surprins de niste comentarii rautacioase la adreasa ta pe care le-am citit la articolul despre fete si fluturasi, ma rog, nu vreau sa crezi ca am de gand te perii doar pt a-mi atinge un scop. in orice caz ma gandeam sa te invit pe blogul meu
http://pegas-motorizat.blogspot.com/
- Ne amuzam ca nu-i impozabil! si eventual sa-mi lasi un review cu parerea ta. mc! have a great day forward!

Offshore spunea...

cypy@ nu poti fi pe gustul tuturor:)

Anonim... spunea...

Mereu 'vreau pentru că'; niciodată 'în pofida'.

fluture spunea...

Nu as alege niciodata un om doar pentru ca este frumos fizic. Daca nu are ceva ce vine din interior, nu tine.
Uneori alegerile noastre sunt inexplicabile, dar cred ca au la baza o ratiune.

septembrie spunea...

Cred că toți avem un "vis" cu Făt Frumos sau vreo Prințesă...însă fiecare percepe frumosul în felul său. Nu am fost niciodată însă de accord cu standardul...uite asta e perfecțiunea, ăsta e perfect.. Și cred că există două tipuri de frumuseți: cea despre care se spune că este idealul, fizică și fumusețea care vine din interior, din suflet, acea frumusețe care luminează într-un fel anume un chip, acea frumusețe care cred că nu se pierde, acea fumusețe discretă, misterioasă...

Luuuuuua spunea...

foarte interesant blog,felicitarii

Offshore spunea...

Septembrie@ Nu crezi ca se pot impleti? Cele doua tipuri de frumusete trebuie sa aiba un principiu comun ce sta ca etalon in fiecare individ.

Offshore spunea...

Luuuuuua@ Multumesc. Te mai astept pe aici:)

Offshore spunea...

Fluture@ Alegerea pe care o faci, nu crezi vine, la randul ei, din interior? Este simplu sa spunem ca alegem doar irationalul, doar ceea ce vine misterios peste tine, dar oare nu se impletesc toate aceste lucruri?

Offshore spunea...

Anonim@ "Pentru ca" sta ca mijloc. Tu nu vezi in persoana aleasa de tine decat un mijloc.

septembrie spunea...

Daca cred? Ar fi ideal, dar din păcate, rar se mai întâlnesc oamenii frumoși la chip și suflet. Principiul ăsta comun,la unele frumuseți este atât de vag, încât dispare la prima silabă.

Anonim... spunea...

Nu am înțeles dacă ceea ce ai spus era explicația la articol ori comentariu la ce-am spus. Uneori, a exprima în prea puține cuvinte poate duce la pierderea mesajului. Și cred că textul meu a fost lacunar, spre a nu spune mai mult. Explicația poate fi inutilă ori inoportună, de data aceasta o voi da, ia-o ca dovadă de neștiință, iar nu de snobism: încercam să pun problema unei alegeri în pofida unor trăsături, iar nu pentru altele (chiar dacă pot fi privite ca fiind co-originare), caz în care se poate invoca o alegere irațională, unde în cazul lui 'pentru că' ambele tipuri de alegere ar putea fi aduse în discuție. Deși, orice alegere vizează un scop, vizibil, conștientizat ori altminterea, iar scopul are nevoie de mijloace pentru a fi atins. Problema apare dacă mijlocul devine (și) scop.

Offshore spunea...

Anonim@ Comentariul tau este redundant.

Dora. spunea...

Dar oare, incercarea aceea de a dezbraca de aparente, de a cauta esenta pura a omului nu vine din placerea de a gasi defecte? Si nu ne plaseaza din start deasupra celuilalt?Poate uratul din noi insine ne impinge sa judecam mai drastic persoana de langa noi si sa uitam ca a avut o viata diferita de a noastra si ca prin ochii lui se vede altfel lumea.Nu ar fi mai uman, in loc sa ne indepartam, sa cautam sa dam o mana de ajutor si prin propriul nostru comportament sa-l facem pe celalat sa se vada in oglinda propriilor ochi? "Frumusetea" care atrage este acel nu stiu ce care vine de nu stiu unde si te tine acolo, de nu mai poti sa faci liste cu defecte si calitati pe care sa le pui in balanta.

Calivita spunea...

Frumusetea si uratul stau in ochii privitorului, si in standardele care le impune cinva si ceilalti le iau ca modele. Acum 200 de ani cine ar fi vazut hainele actuale ar fi spus ca sunt urate si grotesti, peste 2o de ani probabil se va spune oare cum puteau sa se imbrace cu asa ceva.

Faceți căutări pe acest blog