Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

vineri, 18 iunie 2010

O istorie a iubirii personale

          
        Totul începe cu o seară străină şi cu un gând la fel de străin. Te-am văzut mai târziu, uituc din fire. Exista ceva firav în privirea ta, un ascuns care cerşea ceva la fel de firav: un strop de ploaie. Aveai părul lung, foarte lung, avem impresia că o să mă sufoci cu el, şi, totuşi, speram să o faci. În noi se ascundea jocul unei copilării furate de basm. Lumea nu mai era decât un prilej de înălţare, nimic mai mult. Vezi tu, deşi nu ştii că te scriu, acum, aici, pe o foaie sictirită de speranţe sărăcăcioase, ar trebui totuşi să mă ajuţi cumva, să-mi spui cu vorbe inutile că viaţa nu este mare lucru, că nimicul de ne înconjoară nu este doar un vânt anost, deşert gol, rupt de orice valenţe, ci un soi de pian, un instrument care cântă pentru noi. Mi-am dorit toată viaţa să fiu compozitor, să mă investesc în ceva adevărat, să reuşesc să exprim incognoscibilul, dar, uite că nu am reuşit… Precaritatea vlăguită de deşertul alunecos este un cui care străpunge orice fel de himere. În chitul cuiului stă ascuns un ciot prodigios ce  se lasă vânat de un gând la fel de falacios. Nevoia de a scoate cuiul din himere ţine de dorinţa cu care separi hârtia de un creion. În faşa care se adună orice gând există un chip posomorât care plânge cu lacrimi de crocodil. Acest chip tăios este conturat de o lacrimă care zâmbeşte. Nu e un drum închis, ci un spirit care trece dincolo de orice nuanţe, dincolo de bine şi de rău. Chipul posomorât nu are culoare, nici măcar nuanţă, doar gloanţe şi joc animat de o singură coajă: Ce mai rămâne din noi?

Offshore ascultă:

31 de comentarii:

silvia spunea...

Hei....Cheer up! :D Stii, poate ca intr-o seara la fel de straina ca cea in care ai vazut-o prima data, iti va spune ca nimicul este, de fapt, ploaia voastra :) Acea ploaie vazuta in privirea ei :) Lacrima ce zambeste? Asta denota speranta si pace, daca vrei :) Imi lasi impresia ca te lupti cu propria simtire si iti doresti un raspuns :)

MyEyesOnyou spunea...

........uneori nu ai vazut o lacrima pura din cauza oceanului urias de lacrimi care o inconjoara.Dar daca tu ai simtit-o ...inseamna ca exista.Plange-o.Simte-i intepatura dulce si sarata...n-o strivi zadarnic intre gene...las-o sa lunece nestingerita pe obrazul tau obosit.

Offshore spunea...

silvia@ toti ne dorim un raspuns. dar, nu m ai prins - articolul e scris de vreo 2 luni, ca multe dinttre ele, sunt doar proiectii si nu teme alese din viata mea personala...

Offshore spunea...

myeyesonyou@ foarte frumos spus...

MyEyesOnyou spunea...

...de obicei...cand intru in viata cuiva o fac cu high-hills nu ca bocanci grei...
Dar...de ce cred eu ca lacrima asta a ta este personala...si ca vrei doar s-o stergi ...rapid?

Offshore spunea...

myeyesonyou@ articolul mai contine si cuvantul ''istorie''. E mai usor sa descrii o traire petrecuta cu cativa ani in urma, decat una prezenta. cat despre sters lacrimi, nu este nevoie, s au sters ele cu timpul:)

silvia spunea...

:)) Sa te prind? In nici un caz.......Textul respectiv este un amalgam de sentimente, din care reiese totusi o idee principala. Tot ce ai scris tu acolo, sunt lucruri absolut umane si oricine le poate trai, mai devreme sau mai tarziu :)

Offshore spunea...

Silvia: Nu m-ai prins! :))

Istoria altei iubiri spunea...

Oare...
- toti iubim o singura data in viata la o intensitate nemarginita cu o inocenta stupida si cu o daruire supraomeneasca?
- nu vom uita niciodata seara in care ne-am indragostit?
- nu vom mai simti niciodata gustul primului sarut?
- isi aminteste cum ma tinea in brate in acea seara, de parca lumea se sfarsea sub picioarele noastre, iar el avea nevoie doar de mine?
- vom reusi vreodata sa ne privim in ochi fara sa ne intrebam ce ar fi fost daca?
- lui ii lipseste vreodata copila aceea mica adorandu-l?
- ce cauta acum, ce simte in bratele altor femei?
- inima imi va mai bate vreodata la fel?
- marea ii aduce aminte de mine?
- nisipul ars de soare va mai fi vreodata mai rece decat pasiunea cu care ma rascolea?
- atingerea lui m-ar face sa tremur si sa explodez de fericire?
- ai uitat cum ma jucam in parul tau?
- o sa ne uitam vreodata unul pe celalalt?
- ai fost tu acela?

Offshore spunea...

istoria altei: nu am fost eu acela...

Sonia spunea...

Bineinteles ca nu ai fost tu :)) Desigur ca a fost cineva...erau doar intrebari care mi-au venit in minte in momentul in care am citit postul tau... intrebari care poate ne framanta pe fiecare cei care am trait la un moment dat anumite sentimente alaturi de cineva, dar viata i-a dus pe drumuri diferite.

Offshore spunea...

sonia: pai, dezvolta atunci...asta era ideea: nu sunt eu, deci trebuie sa spui u...

septembrie spunea...

Pianul acela, cred că totuși, nu cântă de unul singur...și fiecare cântă în felul lui. Și reușita, va veni la timpul ei...de regulă atunci când nu te aștepți, de nicăieri, din neant...Pentru mine, chipul posomorât e gri...și culoarea gri îmi sugerează o furtună...Și cum după ploaie, întotdeauna vine soare....

fluture spunea...

Imi place mult cum a scris istoria altei iubiri.
Iata o iubire autentica, dar, din pacate nu din ambele sensuri. Era prea frumos sa fie adevarat, nu-i asa? Cineva trebuie sa strice.
Spuneti-mi si mie, de ce se risipeste un om in relatii de trei lei? De ce cand are o astfel de iubire, nu e multumit?

MyEyesOnyou spunea...

Offsore....si baietii inteligenti plang...nu-i asa ?

I.A.I....chiar daca singurul lucru care a ramas e ...o frantura in inima ta...si o lacrima in coltul ochilor...esti fericita .Ai cunoscut arsura primei iubiri.

silvia spunea...

:)) La naiba :)) Eh, exista mereu o prima data pentru toate:)) Never say never:)) De ce crezi ca as vrea sa te prind?

fly2sky spunea...

Plina de simtire postarea. Dragostea si suferinta sunt formele prin care omul poate atinge infinitul...nu mai stiu cine zicea asta...dar am simtit-o...si undeva in sinea noastra tindem spre infinit. Iar despre sentimente profunde poti vorbi doar la trecut..atunci doar le intelegi..cand simti ratiunea e amortita...cand incepi sa analizezi..sentimentele s-au diminuat.

Offshore spunea...

septembrie: Bine ai revenit! Pianul canta pentru cei doi, doar ca sa le arate ca sunt rupti de lume.

Offshore spunea...

Fluture: pentru ca omul a fost obisnuit de 2000 de ani sa si caute fericirea printre stele, sa spuna din gura ca e mundan si sa astepte sa vina moartea ca sa se reincarneze fericit intr-un fiinta! Pentru ca noi cautam idealul si nu concretul...

Offshore spunea...

fly2sky: Dragostea intrece culmi, insa mai greu este sa ajungi la ea...

fly2sky spunea...

Da..e greu..iar cand ne dam seama de obstacole si limite..devenim tristi. Exact cum spuneai: "Pentru ca noi cautam idealul si nu concretul..."

septembrie spunea...

Întotdeauna, îndrăgostiții sunt rupți de lume...

Istoria altei iubiri spunea...

Am cunoscut nu numai arsura, ci focul arzator care mi-a mistuit inima, mintea, intreaga fiinta. Am gasit in mine o capacitate de a iubi de care nu ma credeam capabila. Uneori, fata care fusesem inainte de a-l cunoaste, se oprea in loc si se uita la fata in care ma transformase iubirea ce i-o purtam. Si ea, cea veche, se minuna cum focul acela, atat de viu, era suficient pentru aceasta noua fetita indragostita ca sa creada ca lumea poate fi reinventata de iubirea ce i-o purta lui. Se minuna cum ea, sleita de putere, nu reusea sa adoarma pana cand el nu adormea in bratele ei. Credea ca degetele ei jucandu-se in parul lui il faceau sa adoarma fericit, simtindu-se iubit…si pentru ea asta era fericirea suprema. Si eu, egoista din fire, am cunoscut puterea de a darui.
A trecut atata timp de atunci…dimineata in care m-a lasat sa plec a fost atat de rece. Strabateam strazile cu lacrimile inghetate pe obraji, intrebandu-ma care imi mai este rostul in lume. Nu stiusem decat sa il iubesc...experienta acelei dimineti pentru mine a fost o moarte clinica…din care m-am trezit amnezica. Nu mai stiam sa merg fara el, caci el imi purta pasii inainte. Nu mai stiam sa mananc pentru ca ma hraneam cu iubirea ce i-o purtam. Nu mai stiam sa zambesc, caci zambetul meu se suparase pe lacrimile care il tot udau.
Da… sunt fericita ca am simtit toate astea. Ma sperie gandul insa ca poate niciodata nu voi mai trai asemenea sentimente, ca poate doar atata mi-a fost portia de iubire acordata in aceasta viata… mi-e teama ca jarul ramas in inima mea nu va mai lua foc nicicand...

medeleni spunea...

silvia ard dreptatea:p cred ca a prins ideea foarte bine de data asta.

Dreamer spunea...

Frumos, istoria altei iubiri...
" Cobor, ma-nalt, rasar si-apoi dispar". Cam asta ar fi rezumatul unei relatii de iubire?

Chestia asta, cu ne lasam vanati, imi da impresia ca e tot una cu a ne dori sa fim victime. Poate gresesc.

silvia spunea...

Medeleni-multumesc frumos pentru sustinere.

p.s: George, vezi ca te afli in minoritate. Ma bucur de sustinere :))

Offshore spunea...

silvia@ eu nu vad vreun razboi...

silvia spunea...

Razboi? Nu e vorba de asta, nici eu nu vad vreun razboi:) Hai sa o numim.....o mica tachinare, daca vrei :) Nu am de ce sa ma razboiesc cu tine. Am incercat doar sa-ti demonstrez ca am prins ideea textului, indiferent cat de obiectiva sau subiectiva este aceasta :) Si, de asemenea, exista persoane care imi sustin punctul de vedere :)

Offshore spunea...

silvia@ totusi, eu m am oprit cum un scop, iar acela tinea de tactica, sa nu transform discutia si argumentul intr o chestie de messenger. am inteles ''tachinarea'' dar m am oprit. cat despre numar, si cine sustine pe cine, nu este nevoie, in acest articol toti au dreptate si toti gresesc.

silvia spunea...

Am inteles :)

Pifuneata spunea...

Cat de frumos si de romantic tot ce ai scris tu aici:) Ar trebui sa se simta norocoasa fata asta...Putini barbati mai stiu sa scrie ceva atat de frumos....Felicitari!

Faceți căutări pe acest blog