Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

vineri, 7 mai 2010

Băiatul care avea flori în mână

     Acum câteva zile am văzut un băiat cu flori în mână. Stătea la Unirii şi aştepta. Între timp, lumea care trecea pe lângă chicotea… Omul, atunci când se aruncă, o face pur şi simplu, se duce până la capăt, se identifică cu scopul său, nimic nu-i mai stă în cale. Ca în desenele animate cu Tom şi Jerry, când motanul era falling (lovit), aşa arăta şi băiatul nostru. Aştepta, aştepta, şi eu am aşteptat cu el fără ca el să ştie… Şi avea o privire tristă şi parcă puterile îl năpădeau, dar el era acolo, era scop şi mijloc pentru o noemă. De multe ori ne identificăm cu intenţia noastră, ne dăm hotare, cum ar spune Liiceanu, şi, totodată, ne limităm. Trăim pentru o cauză sau o scuză moartă. Nu asta este frumuseţea? Să stăm cu toţii în ploaie şi să aşteptăm, să aşteptăm gerul cel mare!? Oamenii care râdeau erau chiar proşti, nu aveau nimic în ei, poate doar venin şi o intersecţie cu o sticlă de cola. Seminţele sunt bune de mâncat atunci când au coajă. Totul este frumos când se pune cu lopata, când aştepţi ca prostul la metrou ca să vină o Ea. Când mergi cu barca pe apa şi te îndrepţi spre ţărm nu eşti, propriu-zis, acolo, dar, totuşi, eşti acolo. Aşa era şi acest băiat, florile se ofileau, oricum ele aveau să se strice, fiind doar un mijloc perfid de a fi galant în faţa ei, dar el era acolo, era cu ea, chiar dacă ea nu era cu el. A te proiecta înseamnă a trăi în acord cu intenţia ta, iar acest băiat avea să fie rănit de însuşi gestul pe care-l făcuse. Să iubim, dragii mei, dar să o facem cu adevărat! Chiar dacă moare, nu totul moare?


Offshore ascultă:


28 de comentarii:

Diana spunea...

Frumos ai spus ,,dar el era acolo, era cu ea, chiar dacă ea nu era cu el”...mă duce cu gândul la multe lucruri asta.
P.S.: Acum mi s-a descărcat concertul Goo Goo Dolls din Buffalo și mă uitam la el. Mulțumesc mult pentru sugestie, mă bine dispune fantastic. Sunt geniali băieții, m-am reîndrăgostit a mia oară de formația asta.

Offshore spunea...

Diana: Ma bucur ca ai dat de concert! Two days in february este geniala in ploaie!

copiiiiubirii spunea...

Inca mai exista oameni care au puterea sa traiasca dupa propriile principii, indiferent jur jungla din jur si dupa picaturi.

Oamenii care stau in ploaie sa astepte gerul sunt cei care stiu sa primeasca in suflet caldura... cei care se ascund chicotind nu o vor recunoaste nici cand ii va arde...

Diana spunea...

Știi ce îi face deosebiți în ochii mei? Pe lângă faptul că au muzică foarte bună, cântă live impecabil și asta e extraordinar.
Basistul mie îmi transmite o energie pozitivă, plus jocul lui din piciorul stâng ;)). Iar solistul e fermecător cu totul, de voce nici nu mai zic...

Mihai Cuza spunea...

Intentia lui era buna, dar uitase sa i-o impartaseasca si ei. Sunt convins ca undeva pe la Romana, sa zicem, o fata singura astepta, ofilindu-se. Cand ne hotaram pe noi, asta e problema, ca ii hotaram si pe altii.

Genny spunea...

Va asteapta un premiu pe blogul meu ....
http://armonia-iubirii.blogspot.com/

Genny spunea...

Superba postarea.....Intradevar IUBIREA este cea mai mare putere data omului....numai sa stim cum sa iubim....
Felicitari pentru toate posturile !!!!!!

Offshore spunea...

Copiiiiubirii@ Probabil ca asa este:)

Offshore spunea...

Diana@ Basistul a fost declarat cel mai bun din lume...daca nu ma insel. A fost si la Limp bIzkit o perioada. Eu am ascultat toata discografia lor iar piesele mai vechi sunt geniale, mai ales cele in care basistul iese in evidenta.

Offshore spunea...

Mihai Cuza@ Cred ca ai dreptate si chiar asa. Eu priveam un pic static, fara sa ma gandesc la lucru, la acel ceva catre care te indrepti, si care era manipulabil in functie de tine, ceea ce asa si este, pentru ca omul priveste din perspectiva lui atunci cand are sau face ceva. Dar, si lucrul, persoana respectiva sufera ceva, aici nu ma gandisem. merci

Offshore spunea...

Genny@ Multumesc.

septembrie spunea...

S-a întâmplat cu vreo 12 ani în urmă.......
Umbra serii învăluia oraşul desenând figuri ciudate în drumul ei......Aşteptam, la Romană, pe cineva drag....cineva drag care nu mai venea. Renunţasem să mai iscodesc feţele celor din jurul meu, când un om bătrân se îndreptă către mine....Ţinea în mână un rest de ţigare...chipul îi era brazdat de un zâmbet neterminat. Părul albit, umerii încovoiaţi....Hotărât, cu acelaşi zâmbet, mă întreabă: "Ştiţi care este cel mai frumos sentiment?" Mă uit la el ....: "Nu, care este?" Bătrânul îmi răspunde sec: "Să aştepţi". Puţin plictisită îi spun "Depinde ce". Bătrânul, privi brusc în jos....zâmbetul se şterse preţ de o clipă doar.....apoi ridică spre mine un chip brăzdat de un zâmbet neterminat şi spuse hotărât: "Să aştepţi o femeie care nu mai vine"......În acel moment totul în jurul meu se cufundă în linişte...absurdă...grea.....O clipă care păru un secol...apoi cineva mă luă de mână...."Am întârziat....mă ierţi?"

Offshore spunea...

Septembrie@ fata nu a venit la metrou, iar tipul a plecat trist.

Lorelai spunea...

Mi-l imaginez cu un buchet de lalele mov si un zambet trist pe fata, dat de speranta care inca ii nutrea in suflet, desi florile erau aproape ofilite.
Ma duce cu mintea la o piesa pe care am auzit-o acum cateva zile la radio si m-a amuzat: http://www.trilulilu.ro/edifice/f4cdbe5440afa6 :)

Offshore spunea...

Lorelai@ Avea niste flori albe, nu stiu cum se numesc, dar era un buchet f mare. Asa mi-a captat atentia, si era pozitionat intr-un colt. Orice individ care sta intr-un colt cu un buchet mare cu flori iese in evidenta;))

Lorelai spunea...

Adevarat, dar total gresit! Ar trebui sa ne cumparati mai des flori, ca sa nu ne mai miram cand vedem un "individ care sta intr-un colt cu un buchet mare cu flori":P

BARBIE spunea...

Cei care chicotesc... sunt cei care nu au trait niciodata in ploaie asteptand, sperand...crezand in sentimentul acela nebun... nici nu o vor face pentru ca nu stiu sa iubeasca... IUBITI cu sufletul!

Adi Vera spunea...

Iar noi, cei care-l compătimim pe tip, cu ce suntem mai buni decât cei care, trecând pe lângă el, au râs?

Offshore spunea...

BARBIE@ sau care traiesc intr-o lume inchisa, o lume care nu le permite sa iasa din propriile carapace.

Offshore spunea...

Adi Vera@ Ti se pare ca-l compatimim? Ideea nu este despre unul care sta la metrou sau in ploaie, ci despre fapte, sperante, despre ceea ce facem sau nu...

x spunea...

As vrea sa stiu si eu ce inseamna iubirea adevarata pentru tine. Cat ar trebui sa daruim, cat ne sacrificam, cat ne identificam cu ea? Oare nu e doar o himera dupa care alergam?

Cat ar trebui sa asteptam sa vina?
In numele ei poti face orice?

Anonim spunea...

Uneori iubirea aceasta dupa care tanjim poate fi o cauza moarta. Se poate termina inainte de a incepe. Sa nici nu-ti mai dai seama daca a fost adevarata sau nu.

E frumos articolul. Limitele pe care ni le impunem nu ne vor descoperi nicicand adevarul. Iar daca nu le-am avea nu ar fi bine. Nu e paradoxal? Sa vrei ceva ce stii ca nu vei putea avea?

andra spunea...

se intampla adesea sa astepti fara flori in mana si fara sa vezi chipurile altora privindu-te batjocoritor, insa e o asteptare apasatoare, cate te condamna pentru o vreme la renuntare. esential e sa incerci sa vezi, totusi, si dincolo de ea, caci viata nu sta intr-un fir de ata, decat atunci cand o lasam. ceea ce traiesti te multumeste prin insasi existenta acelui sentiment, pentru ca simti ca esti om, ceea ce doare te poate face mai puternic pentru mai tarziu si mai capabil sa recunosti ce-i adevarat in jur, chiar si cand te temi de asta.

Offshore spunea...

X@ Citeste articolul - Fata care arunca luna intr-o ceasca de cafea.

Rence spunea...

Absolutely fabulous. Thanks for the post.

Iulia Julia spunea...

Extrem de interesat articolul postat...mi-a atras atentia si chiar m-a facut sa reflectez...iubirea se cauta, iubirea se traieste, iar apoi cum spui si tu la final, moare, ca deh, cu totii avem aceiasi soarta nu? Esential este sa cautam iubirea cu inima si nu cu capul...

AlterEgo spunea...

Nu totul moare:) Am vazut de mai multe ori persoane care se regaseau in ipostaza baiatului. Ar fi trebuit sa-l faci sa zambeasca, era atat de usor...
1) Ma bucur ca mai scrii.
2) Desi nu am vorbit de mult timp, te regasesc oarecum aici.

Dany spunea...

frumos post, si mie mi se intampla in ultima vreme tot mai des (nu mai suntem suflete pereche,cica), bine, nu cu flori in mana, dar nu asta era esentialul.

@Offshore: scrii frumos, imi place felul in care gandesti unele lucruri.

@septembrie: frumoasa povestea ta, cand citeam imi si imaginam cum ar fi fost si la sfarsit chiar am simtit o fericire parca as fi fost eu acolo. :)

Tineti-o tot asa!

Faceți căutări pe acest blog