Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

duminică, 25 aprilie 2010

Semnificatia declaratiei Shoah a Papei Ioan Paul al II-lea privind refacerea dialogului iudeo-crestin


 Articol scris de Tudor Petcu.    
      
          Ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea a condamnat mai mult in cei peste douazeci de ani de intalniri cu reprezentantii comunitatilor evreiesti, atat la Vatican, cat si in lume, a fost drama incomensurabila a Holocaustului evreilor din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Intotdeauna, Ioan Paul al II-lea a cautat sa aminteasca permanent dimensiunea Shoah-ului in lumea catolica, si bineinteles in cea crestina in general. Iar acest efort al Papei Ioan Paul al II-lea de constientizare a catastrofei evreilor din perioada celui de-al doilea razboi mondial s-a concretizat in special intr-un episod memorabil care a reusit sa aprinda flacara sperantei in ceea ce priveste reconcilierea dintre crestini si evrei, lucru pana atunci parea imposibil de realizat. In acest sens, ne referim la data de 7 decembrie 1994 atunci cand a gazduit un concert in memoria Holocaustului la Vatican in Sala de Audiente Paul al VI-lea. Atunci rabinul-sef Ellio Toaff si-a adus congregatia la concert, multi dintre reprezentantii ei aflandu-se la Vatican pentru prima data intr-o alta ipostaza decat in cea de simpli turisti. De asemenea,  au mai fost prezenti peste 200 de supravietuitori ai Holocaustului, originari din diferite colturi ale lumii dar si numerosi reprezentanti ai corpului diplomatic acreditat la Roma[1].
            Insistenta lui Ioan Paul al II-lea ca Biserica sa-si constientizeze in adevaratul sens al cuvantului propriul trecut pentru purificarea constiintei consta in special in luarea in consideratie a existentei antisemitismului si a efectelor sale in cei aproximativ 2000 de ani de crestinism. De altfel, in cadrul unui simpozion teologic cu tema „Radacinile antisemitismului in crestinism” a avut responsabilitatea morala necesara de a face aceasta afirmatie potrivit careia „interpretari eronate si nedrepte ale Noului Testament cu privire la poporul evreu si a vinovatiei au circulat mult timp si au contribuit la adormirea constiintelor pentru multi crestini”[2]. Un alt moment deosebit de important pe care nu ar trebui sa-l dam uitarii a fost si vizita sa in Israel, in anul jubiliar 2000, la Yad Vashem, incinta ridicata in memoria victimelor Holocaustului. Atunci, simtind parca presiunea asupra sa a responsabilitatii crestinilor care au infaptuit Holocaustul a condamnat toate manifestarile de antisemitism ale crestinilor indreptate impotriva evreilor de-a lungul istoriei: „Ca episcop al Romei si succesor al apostolului Petru, asigur poporul evreu de faptul ca Biserica Catolica, indreptatita de legea evanghelica a adevarului si a iubirii si nu din considerente politice, este profund intristata din cauza urii, a actelor de persecutie si a manifestarilor de antisemitism ale crestinilor indreptate impotriva evreilor in toate timpurile si in toate locurile”[3].
            Asadar, pana acum prezentul studiu a incercat sa aduca in evidenta marea preocupare a Papei Ioan Paul al II-lea de contientizare a efectelor antisemitismului, care au relationat cu crima mai ales atunci cand ne referim la cel de-al doilea razboi mondial, si bineinteles, de refacere a dialogului cu ebraismul. Insa dupa toata aceasta introducere, datoria nostra este aceea de a face referire stricta la esenta declaratiei Shoah a lui Ioan Paul al II-lea, la conditiile in care ea a aparut si la modalitatea in care a facilitat depasirea barierelor istorice dintre crestini si evrei. Deci, cand a aparut declaratia Shoah, cum si de ce?
            In anii '90 Comisia Sfantului Scaun pentru Relatii Religioase cu Evreii avusese initiativa extraordinara de a propune elaborarea unui proiect amplu cu privire la Shoah. Un astfel de document ar fi trebuit in mod normal sa apara in anul 1987, insa Colegiul Cardinalilor impreuna cu Papa Ioan Paul al II-lea, dupa o indelungata munca de cercetare, au facut posibila la data de 16 martie 1998 aparitia urmatorului document : Ne aducem aminte: o reflecte asupra Shoah-ului, aparite care insemnat o noua epoca a relatiilor dintre crestini si evrei dar care a starnit si foarte multe controverse.
            Documentul a prezentat Shoah-ul ca o tragedie inimaginabila, un genocid care contrazice esenta naturii umane, in fata caruia nimeni nu are dpreptul sa fie ignorant, cu atat mai mult atunci cand ne referim la reprezentanti ai Bisericii Catolice, dar si ai celorlalte biserici crestine. In document este cat se poate de clar precizat faptul ca „poporul evreu a suferit in diferite perioade si in diferite locuri”[4], apogeul tuturor acestor suferinte fiind reprezentat bineinteles de Holocaustul din timpul celui de-al doilea razboi mondial. De asemenea, Ioan Paul al II-lea a cautat sa sublinieze ca Holocaustul a avut loc in tari cu o bogata si indelungata traditie crestina, indemnand in acest sens la o evaluare critica a constiintelor asupra asemanarilor care s-au conturat pregnant intre „solutia finala” si modalitatea in care evreii au fost tratati de catre crestini de-a lungul secolelor.
            Potrivit declaratiei Shoah, ideologia nazista nu a fost in stare sa recunoasca si sa developeze existenta transcendenta fara de care nu am mai putea vorbi despre un sens al vietii si despre binele moral. De altfel, antisemitismul nazist nu s-a putut desprinde de formele radicale de nationalism si de asa-zisa etica a purificarii rasiale. In fond, ateismul, rasismul si nationalismul violent au definit cel mai clar ideologia nazista pe care declaratia Shoah o caracterizeaza ca fiind nu numai antievreiasca ci si anticrestina. Tocmai de aceea documentul a propus sa se faca distinctia dintre antisemitismul rasist pentru care invatatura Bisericii cu privire la demnitatea umana nu a prezentat nici un fel de importanta si sentimentul care a starnit ostilitate fata de evrei, ca baza pentru antiiudaismul crestin. Pe de alta parte, documentul nu exclude totusi posibilitatea ca intre anumiti cresitini si national-socialism sa fi existat un foarte mare atasament: „Se poate pune desigur intrebarea daca persecutarea evreilor de catre nazisti nu a fost facilitata de antiiudaismul existent in mintile si in inimile multor crestini”[5]. In orice caz, prin acest document Papa Ioan Paul al II-lea a cautat sa responsabilizeze Biserica, s-o faca sa devina constienta de propriile pacate in raport cu evreii tocmai pentru a se ajunge la acel act de teshuvah sau pocainta profunda.
            Totusi sa nu uitam nici criticile evreilor la adresa documentului. Anumiti reprezentanti ai comunitatilor evreiesti au comparat declaratia Shoah cu declaratia Episcopatului German din 1995 in acceptiunea careia a existat o responsbilitate comuna pentru Holocaust. De asemenea, s-a mai facut o comparatie si cu o declaratie a Episcopatului Francez din 1997 in care Biserica nu si-a cerut iertare decat pentru lipsa de interes pe care au manifestat-o crestinii atunci cand ar fi trebuit sa ia apararea evreilor in timpul ocupatiei germane a Frantei. Dar ceea ce a starnit cele mai mari critici din partea evreilor a fost a fost o anumita nota de subsol din declaratia Papei Ioan Paul al II-lea in care au fost aparate intr-o oarecare masura actiunile lui Pius al XII-lea in timpul razboiului. Pentru Elan Steinberg, directorul executiv al Congresului Mondial Evreiesc, documentul parea destul de promitator pentru stabilirea unor noi relatii intre crestini si evrei,  insa pe de alta parte suferea de foarte mari carente tocmai din cauza faptului ca nu a fost evidentiata si condamnata ignoranta Papei Pius al XII-lea fata de catastrofa cu care evreii au fost nevoiti sa se confrunte. De asemenea, si distinctia clara facuta de document intre antiiudaismul crestin si antisemitismul rasist i-a determinat pe foarte multi evrei sa sustina ca s-a adus la lumina ceea ce era mai important, si anume legatura care s-a conturat pregnant intre un soi de antiiudaism secular crestin si modalitatea prin care s-a ajuns in situatii ce au facut posibila aprobarea practicilor antisemitismului nazist. De altfel, Efraim Zurof, reprezentant al Centrului Simon Wiesenthal din Ierusalim a acuzat declaratia Shoah a Papei Ioan Paul al II-lea de a nu fi recunoscut faptul ca tocmai invatatura morala a Bisericii ar fi provocat in cele din urma aparitia Holocaustului sau altfel spus posibilitatea relationarii ideilor antisemite cu crima.
            In schimb, alti lideri evrei precum rabinul Jack Bemporad, responsabil pentru dialogul dintre evreii si catolicii din SUA a manifestat un foarte mare grad de apreciere fata de acest document caracterizandu-l ca fiind „spectaculos” si in acelasi timp „un pas extraordinar de mare facut de Biserica Catolica in incercarea de stabilire a unor noi punti de legatura cu iudaismul”. In orice caz, dupa cum marturisea si cardinalul Edward Cassidy, presedintele Comisiei pentru Relatii Religioase cu Evreii, nu merita contestat atat de vehement un document in care se recunoastea in mod oficial pentru prima data dupa Conciliul Vatican II[6] dimensiunea tragica a Shoah-ului, fiind descris de catre Papa Ioan Paul al II-lea in urmatorii termeni: „o pata de nesters asupra istoriei secolului ce se apropie de sfarsit”[7].
            Desigur, un document de numai 14 pagini nu a fost suficient pentru a analiza secolele de mefienta care au caracterizat relatiile dintre crestinism si iudaism, si care, in cele din urma, au dus la aparitia ideologiei naziste in secolul XX. Din acest punct de vedere este vorba de o realitate istorica complexa despre care prea multe nu pot fi spuse din moment ce a fost inimaginabila pentru constiinta umana. In afara de faptul ca au fost abolite peste 6.000.000 de vieti nevinovate in timpul celui de-al doilea razboi mondial si ca pentru acest lucru trebuie sa-si asume responsabilitatea chiar si Biserica, orice alta afirmatie ar putea fi considerata de prisos, sau dimpotriva, ar putea starni controverse neasteptate. Declaratia Shoah a Papei Ioan Paul al II-lea isi propusese mai mult decat o analiza critica a istoriei. Scopul era acela de eliminare a reticentelor evreilor fata de crestini si a reticentelor crestinilor fata de evrei pentru a se pregati momentul in care ambele traditii sa se afle intr-un raport de comuniune, pornind de la constientizarea unui adevar primordial, si anume: calitatea lui Avram de parinte comun al credintei. Din pacate, aceasta intentie nu a fost luata in seama asa cum ar fi trebuit, atitudinile de anatemizare reciproca caracterizand in continuare relatiile dintre crestini si evrei. In schimb, declaratia Shoah a oferit o noua perspectiva asupra obligatiei crestinismului de apropiere fata de iudaism pentru deplinatatea credintei si asupra procesului de purificare a memoriei de care Biserica nu trebuie sa faca abstractie. In orice caz, aceasta declaratie a fost si este perceputa dintr-un anumit punct de vedere drept baza pentru un viitor dialog iudeo-crestin care sa se consolideze pe o temelie mult mai elaborata, dar in primul rand mult mai religioasa, pentru ca numai spiritul credintei poate vitaliza ambele traditii, determinandu-le in final sa se angajeze intr-un raport de alteritate.


[1] George Weigel, Martor al sperantei. Biografia Papei Ioan Paul al II-lea, editura Galaxia Gutenberg, Targu-Lapus, 2007, traducere din limba engleza de Radu Vasile, p. 918.
[2] Aceasta afirmatie a Papei Ioan Paul al II-lea a fost preluata din George Weigel, op. cit., p. 919.
[3] Acest citat a fost prelaut din cartea lui Domenico del Rio, Karol cel Mare. Istoria Papei Ioan Paul al II-le, Editura Pauline, Bucuresti, 2005, prefata de Luigi Accattoli, traducere de pr. Ioan Sociu, p. 357.
[4] Citat preluat din George Weigel, op. cit., p. 919.
[5] Aceasta afirmatie a Papei Ioan Paul al II-lea din decalaratia Ne aducem aminte: o reflectie asupra Shoah-ului a fost preluata din cartea lui George Weigel, op. cit., p. 919.
[6] In timpul Conciulului Vatican II Biserica Catolica a condamnat pentru prima data persecutiile si manifestarile de antisemitism impotriva evreilor prin decaratia Nostra Aetate aprobata de Papa Paul al VI-lea.
[7] Aceasta descriere a Papei Ioan Paul al II-lea poate fi regasita in George Weigel, op. cit., p. 921.

16 comentarii:

twisted spunea...

Brava, dom'ne , se vede de la o posta ca esti un om model, si un stalp de baza a viitoarei generatii de progenituri,ce vor conduce Pamantul spre o noua era, orizonturi albastrii,si fluvii de lapte si miere.
Ce nu inteleg eu,ca deh,sunt ceva mai greu de cap, e de ce te stresezi atat. Cu explicatii pentru cele cateva admiratoare lesinate de postarile tale criptice si plictisitoare.
Vezi, vrei sa dai imaginea unui om superior,plin de carisma,dar totusi nu uiti sa reamintesti ca tu asa esti,superior.Nu injuri, nu vb indecent. De ce tii sa precizezi? Pentru simplul motiv ca esti inca INFERIOR.
Stii de ce ? Pentru ca unui exemplar elevat,unui spirit cu adevarat liber, opinia celorlalti ,cu atat mai mult virtuali, este irelevanta. Pentru ca pari dependent de ceilalti,de ce cred ei despre tine. Pentru ca esti mai disperat de "medalii" decat un batran academician.
Ce naiba,amice, viata e scurta, nu te mai da de ceasul mortii sa arati lumii cat esti de banal. :) Crezi k celor 600 si nush cat li "se rupe" de tine ,sau de ce scrii tu ? Din 600, te citesc vreo 7,sa zicem. Din 7, 3 adorm inainte de a ajunge la jumate,iar altora doi, li se impaienjenesc ochii. Alti 2 nu pricep o iota (cine i,ar putea judeca insa ? ).
Cum spuneam, pentru mine, blogul,netul,si alte aiureli,sunt doar EXPERIENTE.Pe care le pot incheia oricand VREAU.Nu tin sa par dreptunghiular,si nu menajez aproape pe nimeni. Scriu pt a,mi dovedi ca pot. Dovada ca experimentez toate laturile personalitatii. Sunt si bun,si rau,si civilizat,si vulgar. Doar e locul meu de joaca :)
Nu am nevoie de nimeni sa.mi zica,sa ma vada,sau sa ma recunoasca.Eu deja STIU CUM SUNT,SI CE VALOARE AM.
Tu crapi daca nu afla toti cat esti de special :),de cult,si de atragator spiritual. Problema, unica de altfel, e ca nu esti nimic din toate astea. Iti lipseste "scanteia" aia ce face un om atragator mental,spiritual,sau cum vrei sa,i zici.
Poti sa,mi dai la rinichi cu Nietzche, sa pravalesti peste mine Platoni, si Kanti, sa.mi sufli in ureche Ciorani si Eliezi,(sau chiar iezi de,a binelea),orice ai face,pari doar un xerox,ce repeta niste expresii confuze,bune pentru a adormi pensionarii.
Nu ma intelege gresit, nu vreau sa ma cert, nu am intrat sa,ti aduc injurii gratuite. Te vei intreba de ce revin la tine (obsedant,cum ar zice niste aparatoare ale puritatii esentei tale :). din 3 motive :
1. imi face oarecare placere
2. uneori ma apuca un fel de simt civic,ce ma indeamna sa incerc sa readuc la echilibru personalitatile labile,ce respira numai cand sunt comentate,si aparate.
3. n,am somn, am baut un ness tare aseara.
Acestea fiind zise, imi cer iertare ca am indraznit sa deranjez un maestru meditator in filosofii. App, daca ai nevoie, te pot medita eu in..ORICE. Specializarea pe o singura ramura e o caracteristica a fiintelor marunte. Adios,dragule.

twisted spunea...

App,daca ma cenzurezi, insemneaza ca am avut dreptate . Nu te,am injurat,dupa cum ai vazut. Dar probabil insa ca meditatorului, ii e teama de o "confruntare" cu unul care munceste in constructii ,ca mine :). Care de fapt, nu e confruntare. Pentru ca nu ma mai intereseaza. Decat daca strici "ambalajul" unui potential raspuns. :)

Offshore spunea...

Twisted@ Este ceva marketing in atitudinea ta. O sa-ti creasca ratingul acum! :)) merci de comentariu. Este un exercitiu care ma aduce cu picioarele pe pamant, insa ma citesc mai mult de 7 persoane, lasa-ma macar sa cred ca ma crezi! :) Cat despre laude? hmm, am un tip care a scris un post intreg despre mine, ba chiar sunt mai multi care fac asta, in care sunt elogiat, adulat, etc, ai vazut pe undeva ca m-am dat mare cu asta?Sunt blogeri care fac din asta un scop, linkuri exchange, oameni la care nici nu te astepti, poeti, scriitori, crede-ma, sunt mic copil, nici nu merit ce mi se aduce pe langa ce fac altii, cum manipuleaza sub chipul culturii cu cine sa se voteze, cum se fac tot felul de concursuri literare ca sa fure texte. fii obiectiv! o sa vezi ca buba nu este aici. Iti spun acum lucrurile astea ptr ca ridici problema, chiar sunt oameni care ma apreciaza, care discuta in jurul articolele, etc. altul s-ar fi pus pe un munte, in locul meu. insa, eu am preferat sa raman umil. si nici acum, nu dau linkuri catre cei care ma elogiaza, nu scot in evidenta niciodata nimic exterior, raman aici, ancorat pe blogul asta. Lumea de care vorbesti tu, odata ce scrie, trebuie luata in calcul. orice idee, in orice se ascunde ceva. eu de la premisa asta pornesc orice disputa. daca vrei sa ne comentam normal, pentru ca simti o nevoie acuta sa indrepti balanta, te astept de acum incolo...dar pe text - mi-a spus ca ma cred superior, ingamfat, etc - sa trecem peste problema asta ce tine de mine, daca chiar este asa, si sa ne apucam de disecat argumente.

septembrie spunea...

Uf, voi nu aveţi somn şi în lipsa visurilor, vă faceţi de lucru!
@Twisted, nu cred că se stresează nimeni pe aici, singurii stresaţi sunt eventual cei ce nu pricep şi din păcate capacitatea astea şi-au pierdut-o mulţi citind tot felul de "superficialisme" (hai, critică cuvântul ăsta). Spui de Offshore (a nu se înţelege că îi iau partea, are şi omul defectele şi calităţile lui, ca toţi de altfel..) că ar fi un egotist! Dar dvs. cum sunteţi? "[.....blogul,netul,si alte aiureli,sunt doar EXPERIENTE.Pe care le pot incheia oricand VREAU.Nu tin sa par dreptunghiular,si nu menajez aproape pe nimeni. Scriu pt a,mi dovedi ca pot...]" Nimeni nu trebuie să-şi dovedească nimic şi cu atât mai mult celorlalţi. Dacă sunteţi convins că puteţi, ce nevoie mai aveţi a scrie? Odată făcută dovada, ce rost mai are continuarea... Şi dacă puteţi medita în orice, spune-mi şi mie pe unde să îmi ascund conştiinţa atunci când fac un lucru bun care nu poate respira de vulgarităţi, se superficialism şi de alte "etichete" valabile în ziua de azi..Pe un om nu îl apreciezi după cum arată şi unde lucrează. Am cunoscut oameni pe care nimeni nu ar fi dat doi bani, oameni care trăiau de azi pe mâine mulţumiţi de ei şi nu de starea lor materială, dar care m-au surprins într-un mod plăcut...
@Offshore...mie chiar îmi plac discuţiile tale. Mai demult, aveam doi, trei prieteni cu care mai purtam "discuţii de suflet". Dar vremurile ne-au îndreptat paşii în direcţii opuse...E relaxant şi plăcut, deşi de multe ori nu pot să acopăr toate ariile, necunoscând atât de bine domeniul ăsta.
P.S. Postul de astăzi este foarte interesant. Am un prieten care l-a cunoscut pe Papa atunci când a fost în ţară datorită jobu-lui. A fost o experienţă...Dar din păcate, mai am 2 examene care îmi bat la uşă, examene reci despre legi care nici în vise nu le punem în practică...şi nu prea am timp. Dar, sunt aici urmărind "serialul" Pe curând.

Offshore spunea...

septembrie@ nu-mi plac discutiile de genul asta, sincer. Blogul meu nu vreau sa-l transform intr-un spatiu in care discuta despre cum este offshore, ce defecte are, daca e urat,slab,gras,prost,etc...Prefer sa discutam despre articole, iar comentarii de genul asta intretin superficialitatea, ceea ce nu are sens, mai ales ca, daca o sa te uit pe blogul asta, la com mai vechi, nu o sa vezi niciodata, ca pe alte bloguri, cearta, lucruri urate. Sunt satul de ele, le vad zilnic pe strada, am parte de ele in fiecare zi, de ce sa transform un proiect cultural intr-un balci? Am dat accept comenatriul anterior tocmai ca sa vada ca-l iau in calcul, insa daca se rezuma doar la atat, atunci dialogul este inchis. Hai sa lasam lucrurile personale la o parte, si sa ne gandim la articole, cam asta inseamna blog.

Offshore spunea...

Tudor@ Nu ti se pare tragic ca in biserica gasim premisele unei vieti care aduce si raul? Pana la urma, discursul celor care critica habotnicismul este indreptatit, insa problema, din cate vad, care este de natura filosofica, tine de fanatism, si ma gandeam sa te indrept, caci aici o sa ajung si eu, probabil, peste un an sau doi, sa aflu care este rolul fanatismului in producerea de evenimente ''scandaloase'', cum putem sa abolim fanatismul? Si, daca nu putem, macar niste premise, un-ceva care sa ma convinga ca pot sa aduc lumea cu picioarele pe pamant. O solutia ar fi scepticismul, ceea ce cultiva Nietzsche si Cioran, dar pana la un punct, pentru ca destructia lor are limite, si atunci trebuie sa gasim o modalitate faptica, si nu ideala, de a ajunge la solutii. Eu nu suport fanatismul, si am vorbit putin pe tema asta cu Morar, dar oare exista conditii reale de a distruge aceasta boala a societatii, cu toate formele lui perverse, de la alter-egoism pana la habotnicism?

septembrie spunea...

Am înţeles, doar vreau să spun că urmărind "serialul" nu mă refeream la cel cu twisted....(nici nu îmi doresc asta) ci la postări, pe care din păcate nu am timp să le aprofundez acuma..

twisted spunea...

Amice offshore,banuiesti corect. Nu vreau acum sa continuam "serialul",spre disperarea lui nea' septembrie :). Era doar o opinie personala,si ceva pentru a umple timpul. Nu vroiam sa mai postez la tine, o fac numai cand really,really ma plictisesc ,dar treb sa,i rasp lui @septembrie,deh . Si apropos,te prinde mai bine modestia.Cel putin daca vrei mai multi de 7 cititori :) .
@septembrie
Nu am zis ca sunt convins ca pot ORICE.Uite,ca sa intelegi tu mai bine : luam un caz ipotetic,sau nu. Sunt convins ca am imaginatie,de exemplu,dar vreau sa vad daca o pot transpune in cuvinte pe un blog. Sigur ca stiu ce pot,la nivel fundamental,de baza,dar sunt inca multe lucruri de descoperit in mine insami. Simplu, s,ar traduce in "fortarea barierelor " .
2. constiinta o ascund numai cei care au ceva de ascuns. Nu cred ca se ascunde,ci ca se apara. Se pazeste.Se inconjoara cu zidul unei gandiri si convingeri sanatoase.
Sper ca raspunsul sa te multumeasca indeajuns, incat sa nu fac o impresie proasta ,chiar asa din prima :))

Tim spunea...

Biserica Catolica ar trebui sa precizeze:CRESTINISMUL CATOLIC, atunci cand se refera la nenoricirile facute de anumiti indivizi in numele acestei religii.
Pe de alta parte, Biserica Ortodoxa Romana nu a condamnat nenoricirile inimaginabile aduse de evrei Romaniei.Asta daca tot vorbim de religii, crestini, sau chestiuni de genul acesta.Mi-ar place sa vad si romani nationalisti interesati in istoria tarii lor, a adevaratei istorii de dupa primul razboi mondial ( nu cea falsificata de comunisti ),si nu doar institute evreiesti sau cetateni cu nume romanesc, dar straini de acest neam, care vorbesc doar de suferintele patimite de poporul iudeu, dar nedorind sa aminteasca nimic de suferintele martirilor romani.Sau macar de cele ale palestinienilor nevinovati, masacrati zi de zi de armata israeliana, in plin secol XXI al tolerantei.Cata ipocrizie, domnilor!

DoarATAT spunea...

Bună Ziua !
Domnului Offshore !
~
Am "sosit" ca să "rămân" !
Îmi sunt suficiente lecturile articolelor (uneori şi a comentariilor), pentru care vă mulţumesc !
Nu "fug" după "răspunsuri" la "comentariile mele", pe care NU voi avea timp să le fac, mereu; CITESC, iar "ce rămâne", DAU MAI Departe "în felul meu" !
~
Vă mulţumesc pentru că EXISTĂM !
~
Sunt UNII : mari pentru că SUNT BUNI ! (punct)
~
Cornelius,

PS: DA, am citit TOT articolul (de fapt, SELECŢIA aleasă de dvs.)
Voi reveni cu plăcere, dar şi din necesitate: printre cei BUNI, lucrurile devin mai Clare, înţelesurile mai adânci...
(gata la 27.04.2010.2~6:17 AM)
~,

DoarATAT spunea...

Am revenit, pentru o remarcă:
:
Într-un recent comentariu de-al meu, am afirmat (aproximare):
"Sunt unii care vor să mă convingă cum că eu aş fi SUPERIOR ... aurolacului de la colţul străzii".
Toţi SUNTEM ! Toţi NE MANIFESTĂM !
Atât.
...
Cu permisiunea domnului Offshore, pentru domnul "twisted" CU RESPECT !
Nu doresc polemică, eu "semnez" DoarATAT, rămânând receptiv !
NOUL dă năvală peste noi, în fiecare clipă a scurtei noastre vieţi. Dacă UNII care "ne conduc" vor să se "împace" ... este BINE ... de ştiut !
~
De "aici" NU plecăm cu nimic !
Poate "doar" cu Iubirea ASUMATĂ, dăruită FĂRĂ oprelişti !
~
6:33 AM
~
Cornelius,

Joker spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Joker spunea...

Consiliere filosofica, mai spart!
Te am bagat in blogroll.
Da-mi un semn de existenta

robert spunea...

Citind postul si citind si comentariile, ma intreb care este evreul si care este crestinul. Mai multe cuvinte ar fi de prisos!

Offshore spunea...

Joker@ mailul la care putem sa luam legatura este trecut deasupra pozei de la profil.

think about it spunea...

@twisted: Ai admiratia mea eterna pt cat de frumos si adevarat ai evidentiat caracterul lui Offshore.Mi-am regasit gandurile in fiecare litera scrisa de tine.

@offshore: crede fiecare cuvant pe care a incercat twisted sa ti-l transmita...si ia-le ca pe niste sfaturi pe care cineva ti le ofera pentru a te ajuta sa fii mai bun...pt ca postura "sunt umil(dar ma tratez)" este mult prea evidenta si strigatoare la cer ca sa nu devii antipatic. Modestia nu se autoproclama,daca intelegi ce vreau sa spun. Poate ca multi iti apreciaza munca, nu asta este defectul tau major.... ci aviditatea de a fi ridicat in slavi de unul si altul..chiar nu as putea sa o spun mai bine decat twisted.... think about it!

Faceți căutări pe acest blog