Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

joi, 8 aprilie 2010

Sclavul

      Orice om care caută să ajungă la un ţel îi tratează pe toţi ceilalţi ca pe nişte mijloace. Omul contemporan trăieşte în lumea mijloacelor, şi nu a scopului. În vremea lui Aristotel, cetăţean era luptătorul care apăra cetatea. Fiecare luptător avea un sclav şi o parcelă la capătului cetăţii. Sclavii nu aveau cetăţenie. Te-ai prins? Dacă luptătorul are o parcelă la capătul cetăţii, normal că are şi un interes, să nu-i fie prădată. Un sistem destul de precar, ai spune, la prima vedere, dar inteligent. Cum apare sclavismul în zilele noastre? În primul rând, orice angajat este un sclav, dacă ar fi să ne raportăm la principiile enumerate mai sus. Oricărui angajat i se vinde iluzia că are ceva, la fel cum luptătorul era primul care pierea în război, el fiind cel care sărea în goana focului. Acest "cetăţean" avea impresia că este important, însă la ce nivel? Trebuie să înţelegem că într-o societate comercială, fie că este în comandită simplă, pe acţiuni sau cu răspundere limitată, rolul şi cauza ta de om, de cetăţean care este privit cu drepturi depline, este doar o minciună. Mereu vei fi mijloc pentru angajator, şi nu scop, chiar dacă ai impresia că joci un rol important, nu. Şi acum, nu că este un lucru rău, dar sistemul întreţine acest tip de valori, la el ne închinăm, aşa arată istoria noastră comună, actuală. Orice om care pune preţ pe capital nu o să fie, niciodată, preocupat de viaţa ta personală. Nu o să-l intereseze decât la nivelul de cunoaştere superficială, doar pentru a ajunge şi mai mult la natura ta, ca să poţi munci, apoi, şi mai bine, adică, ca să scoată şi mai mulţi bani cu tine. Este o regulă simplă care ne scapă mereu. Adesea, aud persoane care se plâng de condiţia lor, găsind, mereu, scuze sau chiar vinovaţi. Nu avem un vinovat, ci mai mulţi vinovaţi. Sistemul juridic actual este proiecţia voinţei comune a unei întregi societăţi. Rolul politicului este tocmai de a întreţine un mediu precar, noi fiind masa manipulabilă,  tot noi fiind şi cei mai vinovaţi. 

Offshore ascultă:

26 de comentarii:

Robb spunea...

Corect, "cei de sus" ne joaca pe degete si ne-am obisnuit cu acest sistem care nu prezinta garantia reusitei de azi pe maine !

vera spunea...

foarte adevarat ...foarte adevarat ...o turma fara pic de vointa, o turma care mereu se plinge dar nu reactioneaza in nici un fel ...noi suntem principali vinovati, lipsiti de orice putere, dar tot noi ar trebui sa aveam cea mai mare putere ...ce chestie ...ma fascineaza ...:D

Offshore spunea...

Robb: nici nu exista garantia reusitei de azi pe maine, intr o societate normala, ma tem ca la noi exista...

Offshore spunea...

Vera: nici nu exista o vointa colectiva, ar trebui sa existe un soi de civilizatie, ce lipseste cu desavarsire in Romania.

Angela spunea...

eu nu ştiu cum să scap de asta... mi-ar plăcea să trăiesc făcînd doar ceea ce-mi place. de ce nu e posibil oare?

Offshore spunea...

Angela: Problema nu se pune in acesti termeni - si eu vreau sa zbor, dar, vai, nu pot. A trai intr o societate inseamna a ajunge la ceea ce poti sa faci real, la ceea ce tine de conditia ta reala, si nu de dorinta, ca in utopia lui Morus, nu exista societate ideala, si nici vis ideal. A fi liber inseamna a incerca sa te negociezi pe tine, adica sansele reale de a face ceva concret, existent, care tine de tine, si nu de lumea visului. Societatea este asa si ptr ca lumea vrea sa slabeasca fara sa alerge, sa bea apa fara hidrogen si oxigen, adica fara a ne uita la costuri, noi vrem doar beneficii, ceea ce nu este real, posibil.

Angela spunea...

off, nu voiam o prelegere, ştiu şi eu de ce nu pot, ce e o utopie. Întrebam retoric (nu că n-aş visa la aşa ceva )

karma police spunea...

god ce de lamentari..puneti de inca o revolutie, cum am pus noi si gata!

ARIPI DE FLUTURE spunea...

e trist si poate ca motivul pt care nimeni nu se opune, este ca mereu va fi cineva dispus sa se complaca in situatia de sclav in locul tau, iar tu risti sa ramai si fara servici:(

Offshore spunea...

Angela: nu era prelegere - era principial :) oricum, te astept si cu alte opinii:)

Offshore spunea...

karma: ma rog, unde vezi u lamentari? ai putea sa le arati cu degetul eventual, si daca tu le gasesti, eu iti dau un premiu, o carte faina...

Offshore spunea...

Aripi de fluture: "De unde bani de gagici, daca noi nu avem servici" - asa suna o manea, vara trecuta, trecand pe langa unii care reparau la o masina, si care ascultau minunata capodopera. Asta e societatea actuala, umila, tematoare, timida, cu nevoi mici, cu tinte superficiale.

Angela spunea...

Păi, să ştii c-am să mă prezint, am întotdeauna ceva de spus :)

Offshore spunea...

Angela: toti avem ceva de spus, important este sa fie si intemeiat, altfel este flecareala, si nu-mi place asa...

darias spunea...

In acest moment angajatori sau angajati,cei care si sunt proprii sefi sau nu ,sunt la mana calor care conduc tara,de aici vine toate problema,daca situatia ar fi buna in tara si oamenii ,angajati sau nu,ar avea satisfactia muncii lor si posibilitatea ca dupa studii sa si faca o cariera in domeniul care le place,atunci n ar mai fi nevoie de toata nebunia asta ca sa traiasca si mijloacele s ar trasforma fara voie n scopuri.Induferent cat ne am dori noi sa i pese cuiva se pare ca natura omului este sa lupte numai pentru el pe spinarea altora,in toate tarile este asa numai ca unii simt mai mult sau mai putin ,banul face legea si asa va fi ,sa moara capra vecinului ,daca nu sa i dau in cap sa fiu sigur ca moare,asta este lumea si asa va fi mereu.

septembrie spunea...

Exemplu: am o colegă, pe care am întrebat-o (a doua zi după 27 martie) dacă a stins lumina. Uau! Mai bine îmi ţineam gura. M-am uitat la ea, timp de vreo 5 minute incapabilă să reacţionez cumva...aproape că mi se făcuse ruşine...cum de am îndrăznit să sting lumina? În esenţă: i se părea cea mai stupidă şi inutilă idee. Şi aceeaşi colegă, (nivelul mediocru e mult spus, genul de om fără şcoală, fără viitor, fără voinţă şi cu un divorţ în braţe) se plânge că poartă nu ştiu ce blugi de 200.000 în loc de 700.000 pentru că nu are bani. Care e diferenţa? - o întreb. Păi ştiu eu şi e destul, îmi răspunde. Adică, ea nu are, sunt absolut convinsă, nicio o şansă, dar absolut nicio şansă în viaţa asta să ducă un trai decent, în aşa fel încât perechea aia de blugi cu 700.000 să nu îi dea nicio durere de cap....dar visând la ei şi nefăcând nimic....în schimb are iluzia că e importantă.
Eu sunt oaia neagră. Plec la ora la care mi se termină programul şi am curajul să spun ce e greşit (şi suport consecinţele). Am îndrăznit să îmi mut biroul, am îndrăznit să spun nu-asta e greşit sau nu e bine……mi se spune că sunt nemţoaică….în schimb…îmi fac treaba. Nimeni, nici şefii mei, nici colegii mei, niciodată, nu or să poată să îmi reproşeze ceva. Pentru-că 99% am dreptate. Şi ei recunosc lucrul ăsta. Cam îndoit. Dar, asta nu îmi dă iluzia că nu sunt de neînlocuit….
De ce exemplul ăsta…..pentru -că 90% sunt la fel la şi colega mea. Pentru-că, sclavi e puţin spus…..Ne place să fim sclavi. Fiecare din motivul lui. Eu, pentru-că în scurt timp, o să fiu unul din asociaţii biroului, alţii….din motive de ei ştiute. Un compromis pentru un viitor în cazul meu…..lipsa de voinţă, sau teama zilei de mâine în cazul altora…..nu ştiu. Cert e că nimeni nu face nimic. Am cunsocut un singur caz, în care angajatul şi-a dat angajatorul în judecată. Dar angajatorul a câştigat. Pentru-că avea mai mulţi bani. Şi pentru-că dreptatea era de partea angajatului. Şi s-ar fi creat un precedent….

Offshore spunea...

Darias@ Cred ca nu m-ai inteles, nu exista loc de munca fara mijloace, cand ma duc la frizer, ma duc sa ma tunda, nu sa dezbatem problemele fizicii cuantice, este evident ca omul ala e doar un mijloc pentru mine, si nu un scop. Oriunde in lumea asta, lucrurile stau asa, iar ideea cu politicul o sa fie dezbatuta, pentru ca multi se adancesc in niste lucruri care le scapa.

Offshore spunea...

Septembrie@ Ai dreptate in principiu, dar ti-ai ales prost exemplul cu Ziua pamantului, care da, este cea mai mare idiotenie posibila, si te-as invita sa te documentezi stiintific, si nu doar la niveulul prezentat de mass media, o sa vezi ca e doar manipulare, ca tot vorbeam de politica. Cat despre faptul ca-ti muti biroul, ca ridici vocea, ca incerci sa te impui, dar te de fapt te supui, iarasi nu este mare lucru. La nivelul analizei abstracte, nu are rost, oricum esti prins de sistem, chiar daca pleci de la locul de munca, te duci la altul, unde? Exact, te inchini la aceleasi principii.

septembrie spunea...

Da, ai dreptate...te închini şi atât. Iar cu Ziua Pământului, o să mă documentez mai temeinic. Sincer, nu am văzut nimic politic, am luat-o de bună....

Offshore spunea...

Offshore@ Nici nu e mare lucru de documentat, o idee de genul asta trebuie privita doar simbolic. Nu trebuie inteles la propriu un gest. Asta e problema noastra, prea ne-am rupt de esenta noastra umana si am inceput sa fim niste masini, degeaba stingi lumina o ora, daca arunci hartii pe jos, daca pe urma consumi de 10 ori mai mult, daca nu tii cont de alte principii. Nu poti sa mergi cu masina la munca, sa poluezi, si sa ai pretentia ca esti integru, daca stingi lumina o ora sau chiar 2 zile, este tragic si chiar comic. Simbolul trebuie inteles mereu altfel, dar asta este o alta discutie, care nu trebuie dezbatuta acum. Cat despre principii, trebuie sa vrem de la noi ceva, sa incepem cu noi, sa vrem sa cunoasteam si mai mult, altfel cadem prada unor premise retorice.

septembrie spunea...

PS.(am înţeles că nu e locul şi cazul..)
Nu merg cu maşina ci cu bicicleta, iar în zilele frumoase pe jos. Fac sport de cel puţin trei ori pe săptămână, nu arunc hârtii sau resturi pe stradă, mi-am amenajat o grădină în jurul casei cu pomi şi flori şi legume în loc de tv în aer liber şi grătar...., nu folosesc aparate de aer condiţionat...
Din punctul meu de vedere, era ok "ora de întuneric".

Sighel spunea...

Ma gandesc acum ca ar trebui sa iau mult mai in serios scrierile lui robert kiyosaki... si sa ma gandesc de ce parte a cadranului sunt, si unde vreau sa ajung!

DMC spunea...

Daca ai curaj, alegi sa devii propriul stapan/sclav...intr-un sistem actual...Si atunci cui te vei plange? Se gaseste...daca e in natura noastra, indiferent de cum te vezi..."mijloc" sau "scop"....:)`

Offshore spunea...

Dmc@ asa si spun, sa nu ne mai plangem, traim un timp al istoriei din care nu ne putem retrage.

Offshore spunea...

Sighel: alege atunci, nu mai pierde timpul...

Andrada spunea...

"Omul s-a nascut liber, dar pretutindeni e in lanturi." Cred ca asta ilustreaza destul de bine ideea de libertate, de fapt libertate absoluta nu exista si nu va exista niciodata, toti suntem sclavii si in acelasi timp stapanii cuiva. Suntem sclavii sistemului in care ne zbatem, sclavii statului, sclavii vietii, sclavii celor pe care ii iubim si sclavii nostri pana la urma. Se stabilesc tot felu de legaturi de subordonare intre noi si elementele care alcatuiesc cotidianul. Suntem stapanii celor care ne iubesc, cel putin, cei "bogati" au si alte "proprietati" si alti "subordonati".
Nu avem cum sa distrugem raporturile acestea, pentru ca pur si simplu suntem captivi in trupuri din carne. Ne vom elibera de robie poate cand vom mai inceta sa existam ca fizic. sa cautam vinovati? Ar trebui sa ne consideram vinovati ca am acceptat sa ne conditionam existenta de niste trupuri care in final vor putrezi. De parca ne-a intrebat cineva daca vrem sau nu...

Faceți căutări pe acest blog