Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

luni, 12 aprilie 2010

Fuga de moarte

     Căutând prin dulapul cu gânduri şi născocind în valea saturată de idei, am făgăduit tainic să mă las hipnotizat de eul meu şi, astfel, am ajuns să mă înec cu propria mea soartă, obosit fiind de amestecul cu care se joacă haosul devenirii. Nici un om nu se naşte cu o porţie de fericire pusă pe farfurie. Nici un om nu aleargă doar de dragul de a face condiţie fizică. Există motive ascunse în fiecare dintre noi, lucruri care se întâlnesc la graniţa dintre pur şi impur, la antipodul dintre scop şi mijloc. Clepsidra care măsoară drumul spre moarte este singurul sfeşnic care nu se joacă cu noi. În rest, nimic nu există! Lumea, când iese la promenadă, când dansează sau râde, o face cu un singur scop - fuga de moarte. Există persoane, mă surprind de multe ori şi pe mine, care, cu toate că nu simt nimic din ceea ce ar trebui să simtă, se apucă şi zâmbesc fals, doar pentru că turma sau situaţia conjucturală te obligă, doar pentru că este mai simplu să zâmbeşti decât să te gândeşti la moarte. Aşa că fugim de călău şi ne ghidăm tăios spre o lume în care există o stare continuă de exaltare! Noi să murim sănătoşi!


Offshore loves this song!


24 de comentarii:

kid4ever spunea...

din pacate tot mai des apar zambetele false..exista persoane care ma surprind si pe mine..

Offshore spunea...

kid4ever@ eu ma surprind pe mine...

septembrie spunea...

Crezi că totul se reduce la frica de moarte? Recunosc, de multe ori m-am trezit gândindu-mă la moarte. A mea, a altora....ba mai mult, de două ori pot să spun că am fost la un pas de moarte şi tot de atâtea ori cineva a fost acolo lângă mine să mă ajute... . Nu e prea plăcut...ştiu doar că mintea îmi era goală de orice gând şi înceată, greoaie, parcă trăiam în reluare. Dar, m-am împăcat cu ideea de moarte. Acuma nu mă mai sperie. Am acceptat faptul că aşa trebuie să fie, că nu pot să fac nimic. Trebuie doar să învăţăm să trăim frumos, pentru noi, pentru cei de lângă noi, pentru cei ce vor veni după noi....

Offshore spunea...

Septembrie@ si cea mai mare teama posibila din timpul vietii se reduce la moarte. Chiar daca arata altfel, chiar daca tine de nu stiu ce domeniu, intr-un final tot la moarte ajunge.

Sighel spunea...

Hmmm... cum ai putea sa nu fii speriat de moarte? E gandul cu care nu te obisnuiesti niciodata...poate ai impresia ca te`ai obisnuit, pentru ca stii ca la un moment dat...o sa se intample...si poate ca nu te sperie asa mult atunci cand ai o varsta si stii ca o sa urmeze si asta... dar la 25 de ani sa fii impacat cu ideea de a muri ...pfff...nu cred! Si daca esti... tre` sa ai grija sa nu te ia prin surprindere. ;) Atuci sa vezi cat de impacat esti!

Nu stiu cat de inteles am fost... :-s

Offshore spunea...

Sighel@ am zis eu undeva ca sunt impacat cu ideea asta? daca u ai vazut asta undeva si mi arati si mie - eu iti dau un premiu - citeste mai atent articolul.

septembrie spunea...

Cred că pe măsură ce îmbătrânim se dezvoltă instinctul de conservare...tot ceea ce în tinereţe era nebunesc şi permis, pe măsură ce îmbătrâneşti devine riguros trecut prin prisma judecăţii, a ceea ce ar putea urma.... orice acţiune - de la o vârstă- poate avea posibile consecinţe

BARBIE spunea...

Cu totii suntem asa... fugim de ceea ce nu stim... eu ma suprind de multe ori in situatii in care trebuie sa zambesc frumos doar de conjunctura cand, de fapt, as urla, as spune cuvinte urate sau as fugi retragandu-ma in gandurile mele ... fugim de moarte caci, poate ne e frica si de viata si asta... pentru ca nu mai stim sa o traim simplu si frumos

maddyL!nHa spunea...

eu cred ca "frica" vine mai mult dinspre modul in care moartea se produce . pentru ca, in fond , ce stim noi despre moarte ?

Offshore spunea...

Septembrie@ nu stiu daca, cu timpul, instinctul de conservare se mareste,si un beblus cand pune mana pe ceva incins, imediat tipa si isi retrage mana.Poate precautia...

Offshore spunea...

Barbie@ Am putea sa o traim frumos daca nu am avea tot felul de idealuri care ne spun ca o sa traim printre stele. Omul, daca si-ar da seama ca este muritor, dar aici nu am refer la o simpla constientizare, cum spune Sighel, ci la modalitate de a trai in acord cu moartea, pentru ca, pana la urma, moartea este exact ca si viata, nu exista o diferenta intre ele, atata ca moartea este expresia negativa a vietii, si viata, expr pozitiva a mortii, a nenascutului, nestiutului, daca am constientiza ca nu ne ducem sa dansam cu ingerasii, atunci am incerca sa facem ceva concret pentru umanitate, nu am mai fi preocupati sa i umflam pe preoti, sa i certam pe altii ca nu tim post, etc - pur si simplu, am face ceva doar de dragul umanitatii, ca un ultim manifest, aport pe care ni l putem aduce aici, pe pamant.

Offshore spunea...

maddyL!nHa@ e ca si cum ai reduce totul la durere, si nu este asa, avem mii si mii de tratate, carti, tot ce vrei, povestiri, pe acelasi rationament si eu as putea sa te intreb - ce stim despre viata? dar concret. ei, uite ca nu stim mai nimic, avem perspective, norme, tot felul de cutume, dar asta nu este cu mai mult decat ar fi in cazul mortii, caci si acolo avem norme, cum sa l ingropi pe mort, si acolo avem povesti, perspective diferite, etc...

Sighel spunea...

nu erai tina Offshore...de fapt nu exista o tinta... era doar o parere influentata de conemtariul lui septembrie.

Offshore spunea...

Sighel@ sa specifici de acum inainte cui te adresezi, pui in fata un semn, de genul @, si pe urma numele respectivului, ca sa nu facem confuzii. merci

septembrie spunea...

A doua oară, bebeluşul nu va mai pune mâna pe acel ceva încins, va şti că îi face rău... asta înseamnă că deja e mai bătrân şi mai experimentat. Aşa raportezi totul, pe măsură ce îmbătrâneşti te fereşti....

Offshore spunea...

Septembrie@ evident, asta zic si eu, deci nu este o caracteristica a batranetii sau a trecerii timpului, si animalele au instinct de conservare, si musca fuge de capcana, asta nu inseamna ca timpul are vreo legatura. animalul nu are timp si spatiu, are doar instinct...

Grenada cu Capsuni. spunea...

frumos spus..
P.S.:ai primit o razaq de primavara de la mine...detalii pe blog,la postarea "Sunshine"

JJ spunea...

Ciudat ca acum vreo 2 zile am abordat si eu subiectul "moartea". Insa ca de obicei am ajuns sa fac o gluma pe seama asta. Nu mi-e frica de moarte, ci doar mi-ar parea rau daca ar venii prea curand. Mai sunt atatea de vazut, de citit, de aflat, de gustat, de mirosit.....

Offshore spunea...

JJ@ asta e, calaul nu are timp! :)

Offshore spunea...

Grenada cu capsuni@ merci :)

Ciprian Drăghici spunea...

Interesant exercitiu...

intre bine si rau spunea...

Eu spre exemplu, nu fug de moarte :) Asa ca, nu m-am regasit in articolul tau :)

Loredana spunea...

nu o sa mai citesc comentariile de aici...sper sa nu repet vreo idee! George, moartea e minunata! e o prostie sa ne fie frica de moarte! trebuie sa privim moartea ca unicul lucru SIGUR din viata noastra! moartea ne va urma intotdeauna, oriunde am merge, pana cand ne vom contopi cu ea! sa-ti fie frica de moarte e cea mai aberanta chestie! de ce ar trebui sa ne fie frica...e drumul pana la moarte! ca nu il vom parcurge cu demnitate! cu respect fata de viata! ci asa cum spuneai si tu...superficial, cu zambete false, cu atitudini ce nu ni se potrivesc, doar de dragul de a ne face placuti de altii! si uitam de noi!

Offshore spunea...

Loredana: nu toti au cultul mortii...

Faceți căutări pe acest blog