Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

vineri, 2 aprilie 2010

Cap ou pas cap? (II)


    

     Când citeşti despre „moarte în iubire“ aproape că ţi se tulbură privirea. Nu mai priveşti lin un subiect care nici nu ar putea să fie defel limpid. Căutăm răspunsuri, dar le avem în noi, totul fiind doar o reamintire, ar spune Platon. Sigur că viaţa merită trăită şi nu luată la propriu, dar există momente, clipe, iluzii inevitabile, care te pot pune în situaţia sucombării. Niciun un om nu este menit să trăiască veşnic, aş spune, deşi sună ciudat, că singura menire reală ce-i stă, fără de iveală, în faţă este moartea. Moartea ne este proprie, la fel cum ne este şi viaţa. Adesea, privim dual, mânaţi de iluzia creştinismului, care a tăiat lumea în două, uităm să mai trăim fiecare particică a vieţii noastre care ne-ar putea duce spre un destin autentic. Două persoane care se iubesc trăiesc în acord, pentru ele nu mai există frumuseţea mării, a cerului care ne face cu ochiul, pentru ele există o lume abisală care se împarte la doi. Impropriu spus, doi, pentru că totul se zbate în făgaşul contopirii. Când vorbim de iubire, vorbim de contopire. Nu există motive de genul: trăiesc şi văd ce se întâmplă, dacă nu este el, ea? Incertitudinea nu este şi nu are legătură cu spaţiul contopirii. Când două persoane se leagă, când devin cooriginare, o fac nu pentru că au ceva inevitabil care vine peste ele, o fac pentru că aşa a fost să fie. Nu este nimic constrâns, nu există niciun factor exterior care să le trădeze propriul destin. Trebuie să înţelegem că, în iubirea autentică, semnele exterioare nu există, de fapt, nu există nimic. Totul se reduce la ei, cei doi, care sunt Unu. Cum poate să trăiască unul fără de celălalt? Poate? Cu siguranţă, nu! Acest mod de a pune problema pare utopic, dar realitatea ne arată că există cert, la fel cum oile se aruncă toate într-o fântână. Pentru sinucigaş, singurul argument valabil pe care îl invocă, cu ardoare, este că lumea nu poate să existe fără de celălalt. Un om care îşi curmă viaţa, o face pentru că „lumea“ lui nu există. Poate că sună trist sau fals, dar aşa arată orice bileţel de „rămas adio“. Acel bileţel stă ca manifest pentru contopire. Cum să mai miroşi, să te uiţi, să zâmbeşti, dacă ajungi să te verşi aşa mult în celălalt, dacă ajungi să respiri prin el? Cum să mai poţi merge pe stradă dacă, propriu-zis, mergi cu picioarele lui, dacă pielea nu îţi mai aparţine, dacă, atunci când o speli, ajunge să fugă de tine, mâinile tale fiind străine de însăşi pielea ta? Ajungi să te identifici „carnal“ într-un suflet care nu mai corespunde niciunei realităţi exterioare. Sinucigaşul nu are o lume cu valori şi norme comune, el are un Zeu, iar acela, odată îngropat, îl sucombă şi pe el. Acest articol vine ca răspuns la întrebările voastre şi îşi propune să ne arate că nimic nu este cert pe pământ. Normal că, în primă instanţă, nimeni nu şi-ar lua viaţa, dar, într-un moment de „puţină“ luciditate, când cerul se contopeşte cu nebunia pământului, cu siguranţă că ar face-o! Cred că toţi cei care au răspuns, cu tărie, că nu s-ar arunca în mrejele morţii, ar face-o primii! Cum spuneam, de iubit, toţi spunem că iubim, însă puţini trăim iubirea! 





Offshore ascultă:


Annie Lennox - No More I Love You's

42 de comentarii:

papillon spunea...

Ma ingrop in cotidian. Je ne suis pas capable d'amour!

intre bine si rau spunea...

Sincera sa fiu, din nou, sunt de parere ca iubirea nu cere atat de mari sacrificii...Ea este pura, buna, dulce...nu vrea nicidecum sa ne ia viata...niciodata. Si daca se intampla, nu iubirea este cea care ne-ar impinge la astfel de lucruri, ci doar nebunia, inconstienta, incertitudinea si incapacitatea noastra, de a sta singuri intr-o camera inchisa...Dar iubbirea...ea ne da aripi sa zburam, sa credem in mai bine, sa privim partea frumoasa. Lipsa ei ne dezgusta, e adevarat, insa durerea si suferinta sunt cele care ne arunca spre moarte..

Loredana spunea...

minunat! ce frumos graieste un suflet de barbat indragostit! citind postul tau mi-am amintit de mitul Androginului. Mi-a placut extraordinar de mult. Si ar mai fi mult de vorbit si despre capacitatea omului de a se darui, de a se deschide, de a renunta la masti!

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Robb spunea...

Intr-adevar, este o realitate pura cea pe care ai descris-o in acest articol. Se observa ca articolul este realizat cu anumite "cunostinte de iubire". Poate ca am putea trai si fara iubire, dar oare, am fi fericiti?, am fi la fel de vii?, am fi...completi?

... spunea...

Fie ca Lumina Invierii Domnului sa va calauzeasca pasii spre incredere, lumina, iubire si speranta!
Paste Fericit !

Sighel spunea...

Preach brother, preach!

septembrie spunea...

Exista întotdeauna o cauză...pentru toţi cei care spun NU. Nu-ul ăsta nu este un simplu NU. Vine de undeva...Şi da, ai dreptate. Ei ar fi primii...dar, doar pentru-că, la un moment dat, au trăit iubirea absolută....şi pe undeva au pierdut-o. Nu ai cum să trăieşti, să retrăieşti din nou...Mereu, ceva va fi lipsă....

Offshore spunea...

papilion@ toti suntem prinsi de cotidian.

Offshore spunea...

loredana@ este vorba de o analiza, si nu de traire - este o diferenta totusi.

Offshore spunea...

Robbb@ oricum traim fara iubire.

Offshore spunea...

intre bine si rau@ cred ca ar treb sa recitesti textele.

Ionel@ lumina inseamna viata!:)sarbatori fericite!

Sighel@ ok :)


Septembrie@ orice om isi gaseste implinirea in ceva, fie ca e iubire, fie ca e minciuna.

La Rose Jaune spunea...

Off, Acest "papillon" care semneaza nu sunt eu, desi folosesc deseori acest nickname (eu intotdeauna fac trimitere la blogul meu, pe care il stii, sau la Mahmuri, un alt blog al meu). Pt a evita orice confuzie.

Loredana spunea...

analiza nu precede trairea?

Offshore spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Offshore spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Offshore spunea...

Loredana@ orice analiza include trairea si invers. nu exista ganduri pure, daca aici vrei sa ajungi, numai ca in acest post nu ma lamentez cum fac alti blogeri. cred ca, daca ai sa rasfoiesti, mai mult, blogul meu, atunci o sa vezi exact ce fel de articole sunt pe aici si astfel nu o sa mai faci afirmatii de genul {lucruri personale}. merci

Marusia Ivanovici spunea...

sunt unii care afirma atat de usor ca iubesc, spun "te iubesc" ca si cand ar spune "buna ziua!", cel care iubeste cu adevarat o spune foarte greu, de teama sa nu spulbere beatitudinea sentimentului, sa nu distruga adevarul trairii, nu poti iubi usor, decat firesc, iar firescul se alimenteaza cu firesc, la randu-i...si a spune "te iubesc" intr-una nu este deloc firesc, te uimeste si te face sa te indoiesti de afirmatie

Loredana spunea...

ok. recunosc ca INCA nu am citit alte articole de pe blogul tau. comentariul meu a fost doar reactia la postul tau. am rezonat cu ideile tale. am simtit ca sunt rupte din sufletul meu. imi pare rau daca te-ai simtit lezat de ce am spus eu. dar eu continui sa cred ca nu a fost nimic gresit. stii si tu ca nu poti scrie despre iubire cu mintea. iar daca in spatele cuvintelor tale se ascund experiente personale, e normal! atat timp cat ce scrii ramane la nivelul analizei si nu insiruirea faptelor propriu-zise.

Offshore spunea...

Marusia Ivanovici @ o sa ti dau un premiu ptr cel mai frumos comentariu! bulgaroaica ce esti! nu ai mai trecut pe aici! si eu zic la fel! :)

Offshore spunea...

Loredana@ formularea ( ce frumos graieste un suflet de barbat indragostit) a fost un pic deplasata si un pic personala. imi place cum gandesti, asta i un lucru cert, insa sa nu ne grabim cu afirmatiile despre cel care scrie articolul. cam asta ar fi tot :)

DMC spunea...

A trai iubirea este fara doar si poate cel mai intens sentiment, si nu o simtim atat de intens, de profund...decat cand spatiul ne desparte sau o pierdem...Atunci pare ca nu te mai integrezi in lumea de dincolo de "ea", oricat de mult ai vrea...Moare ceva in tine...si in celalalt, asa cum "legatura" ii va marca unul catre celalalt mereu...Timpul, odata inexistent, si noile experiente ... iti dau masura...vietii, si-ti ofera in continuare...sa traiesti noi iubiri, atata timp cat ierti si te ierti,privind inainte ...:)

simplu spunea...

Si mie mi-a placut comentariul Marusiei. Cei care spun te iubesc, fara a simti cu adevarat asta, nu sunt decat niste nestatornici care au un interes. Foarte urat.Superficial.

Te iubesc spui doar cand simti asta cu adevarat. Iubirea"absoluta"se rasfrange asupra unei singure persoane, iar alte iubiri nu se mai traiesc la aceeasi intensitate. Atunci cand cauti, inseamna ca nu ai gasit inca iubirea aceea vulcanica pe care ti-ai dorit-o.Iar cand ai gasit-o si ai pierdut-o, celelalte le compari cu ea. Si iti dai seama ca nu au termen de comparatie.

robert spunea...

Cred ca problema pe care ai pus-o e un pic mai incalcita. Adica una este sa vorbesti de iubire intre doua persoane si alta este sa vorbesti de iubire adevarata. Pentru a putea lamuri problema ar trebui sa stiu daca este vorba de iubire sau atractie sexuala.
In primul caz, cel al iubirii, care dupa mine cred ca este ceva foarte profund - similar cu starea de iluminare - desi se vorbeste despre ea, in toate ocaziile si peste tot, putini sunt cei care au gustat iubirea adevarata. In acest caz nu este posibil sa te sinucizi.
In cel de-al doilea caz, suicidul este posibil.
Poate ca am simplificat un pic problema, dar in mare cam asta e ceea ce cred eu.

Paste Fericit!

zâna spunea...

Îti doresc un Paste fericit si luminos. Lumina învierii Domnului sa te gaseasca alaturi de cei dragi, sa-ti aduca pace si bucurie în suflet si în casa!

Offshore spunea...

DMC- nu exista noi iubiri, cand ai iubit cu adevarat. citeste pe blog "Dragostea iubirii" sau "Fata care arunca luna intr o ceasca de cafea".

Offshore spunea...

Simplu@ asa e.

Robert@ este vorba de iubire.

DMC spunea...

Offshore@ In opinia mea, exista;)
Am sa citesc si celelalte doua posturi...:) Paste Fericit!

Offshore spunea...

DmC@ dupa ce o sa citesti, poate ca o sa-ti schimbi opinia. sarbatori fericite!

BARBIE spunea...

Astazi nu fac referire la postare! As vrea doar sa iti urez Paste fericit alaturi de cei dragi! Lumina Sfanta sa o ai in suflet si in casa!
PS: Sper in continuare sa ramai aici, sa pot intra in fiecare zi pe pagina ta... caci avem cu totii nevoie de Un Exercitiu Mintal!

DMC spunea...

Offshore@: Am sa te rog sa-mi trimiti link catre postul "Fata care arunca luna intr-o ceasca de cafea"...Am tot cautat si ...cum n-am fost cand s-a impartit rabdarea:))...mi-ar fi mai usor asa...Oricum motorul tau de cautare de pe blog spune ca nu se gaseste niciun post cu titlul asta...Dar am remarcat fotografia blogului, care asta pare sa spuna;)

Offshore spunea...

Dmc@

http://offshoregeo.blogspot.com/2009/02/fata-care-arunca-luna-intr-o-cana-de.html

Eci si Cami spunea...

Christ is Risen! Happy Easter! You want a light to penetrate your hearts and homes of all!
Cristo ha resucitado! ¡Felices Pascuas! ¿Os deseamos que la luz para penetre vuestros corazones y hogares de todos!
Cristos a inviat ! Paste Fericit ! Va doresc ca lumina sa patrunda un inimile si casele voastre a tuturor !

silvia spunea...

Paste Fericit! Si inca o data, ador modul in care scrii! Tine-o tot asa! :)

Florina R. spunea...

Din păcate, iubirea umană - eros - este doar o iluzie bine construită! Unul îşi imaginează că iubeşte, dar iubeşte o persoană construită din imaginaţia şi visele sale(chiar dacă o vede zi de zi), altul, îşi imaginează că este iubit pentru el-însuşi,dar de fapt, el este iubit pentru motive intime şi obscure, şi aşa, iluzia durează o vreme! Până când, la un moment dat, vălul cade, pentru unul dintre cei doi, sau pentru ambii. Ei îşi dau seama că iubirea pe care o nutreau, sau pe care credeau că au inspirat-o, nu se bazează pe realitate, ci doar pe construcţii. Sesizarea, fie şi fugară, a realităţii despre celălalt, induce groază şi respingere, sau în cel mai bun caz - răceală.
Este cel mai comun caz de "iubire" sfârşită tragic - cu o mică "moarte" pentru amândoi - iubirea-iluzie...Deşi, paradoxal, sentimentele trăite au fost reale! Însă, obiectul real al iubirii nu era o persoană, ci o construcţie...

De aceea, e mai bine şi mai elevat să trecem la faza a doua a iubirii - phileia - iubirea frătească. sau poate, chiar la agape - iubirea evanghelică necondiţionată. Dar, până acolo e cale lungă!

Offshore spunea...

Florina@ Despre subiectul tau am scris in articolul "Desert" sau in " Fata care arunca luna intr-o ceasca de cafea".

pLicuriciMic spunea...

atunci cand simti ca ai da chiar propia viata pentru pensoana de lanaga tine....atunci e iubire...dar iubirea are multe forme si multe intensitati...ficare iubeste cum si cat poate...:)...foarte frumos scris..si filmul e chiar frumos...

Goana dupa iluzii spunea...

Ajung sa ma intreb daca se merita sa lupti atat de mult pentru a obtine lucurile pentru care n-ar trebui sa dai nicio lupta, care ar trebui sa fie simple si naturale...

In definitiv orice e posibil, sub cer si pe pamant.

simplu spunea...

Simplu si natural imi place si mie sa cred ca trebuie sa fie. Daca mereu e nevoie de efort in relatiile cu cei din jur, devine obositor.

.. ioana .. * spunea...

wooow' mi'a placut la nebunie articolul :X :x :X !! !

da'.. putini traiesc iubirea, iar cei care o fac, ar trebui sa fie mandrii :X

Andrada spunea...

:) Nu cred ca mai e ceva de adaugat. Ai desenat perfect iluzia si evidenta contopirii dintre doua suflete care se iubesc. Am gasit totusi un citat pe care eu il socotesc genial prin ideea in sine: "Am cel mai mare dispret pentru acei care rad de sinuciderile din iubire, deoarece acestia nu inteleg ca o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iubeste o anulare a fiintei lui, o pierdere totala de sens, o imposibilitate de fiintare. Cand iubesti cu intreg continutul fiintei tale, cu totalitatea existentei tale subiective, o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decat prabusirea intregii tale fiinte. Marile pasiuni, cand nu se pot realiza, duc mai repede la moarte decat marile deficiente." (Emil Cioran)

Nume spunea...

''Cred că toţi cei care au răspuns, cu tărie, că nu s-ar arunca în mrejele morţii, ar face-o primii!''

-interesant, asta-ar cam însemna că începînd cu autorul primului comentariu pentru Cap ou pas cap I [http://offshoregeo.blogspot.com/2010/03/cap-ou-pas-cap.html]
și continuînd...ar fi cîțiva ['persoane importante, nu spui cine'] care-ar avea o astfel de tresărire - sugrumată ulterior ori anterior,

''Normal că, în primă instanţă, nimeni nu şi-ar lua viaţa, dar, într-un moment de „puţină“ luciditate, când cerul se contopeşte cu nebunia pământului, cu siguranţă că ar face-o! ''

se-nțelege, strict discursiv...

Faceți căutări pe acest blog