Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

joi, 25 martie 2010

Străinul din mine

      
     Există un străin rece în fiecare om care se lasă manipulat de dorinţa de a se cunoaşte. Nu este nimic mai adevărat decât „neadevărul“ care zace în noi. În esenţă disimulaţi, veşnic în confuzia instaurată de norme, oamenii sunt cei mai slabi dintre animale, căci fiecare se înveleşte cu un ideal ca apoi să înfulece cu sete oasele celuilalt. În oameni există venin şi sare, clocot şi nesaţ! Singurătatea te face să înfuleci precum şarpele care nu se lasă doborât de nimicul ce îi apare în cale. Iminenţa este calea avidă de a surprinde natura umană. Podoabele şi poveştile sunt doar arome care ne fac şi mai precari, chiar precari, căci totul se lasă vânat în ultimă instanţă de pofta de a pune laba pe cineva sau ceva. Jocul este transformat în sistem, iar existenţa, în condiţii de valabilitate. Nimic nu este mai adevărat decât faptul de a fi lovit, aruncat, adulat, sechestrat de iminenţa cu care se propagă jocul de împrejurări. Conjunctura este chipul care ne strecoară, în faţă, toate posibilităţile ferme de a fi noi cu noi, de a ajunge la esenţa animalică, care dă cu sticla în norme şi sisteme obscure, şi totul pentru a ne surprinde şi mai uşor. Oricât am încerca să ne potolim şi să ne domolim cu dorinţele care ne fac să nu mai fim noumenali, şi chiar dacă nu am încerca, tot am ajunge să ne străpungem cu tot ceea ce ne alcătuieşte. Omul nu este un zeu care se închină lângă o cruce. Omul este o maimuţă care imită un zeu. Aşa arată lumea animalelor, un circ în care voinţa devine cale spre o mai bună purtare, iar lumea ce creşte de aici, un mic obstacol în calea devenirii noastre, care este acum şi mai mult falsificată de norme şi „fanatisme“ superficiale. Încerc să fiu integru, să mă apar de caii mei, de toţi cei care mă năpădesc, şi uite că nu pot. Muzica, scrisul, dansul, totul este o rânduială animalică. 

24 de comentarii:

Sorina spunea...

buna ziua!

te citesc de ceva vreme (eu insami nefiind de mult in sfera de bloguri)si observ atata aplecare spre analiza, spre cercetare, spre intelegere a mecanismelor umane si sociale.
ma gandeam ca ar fi atat de bine, daca multi dintre cei care se considera omniscienti s-ar apleca macar pe zece la suta mai mult asupra problemelor existentiale reale. insa spre introspectie nu-i poti indemna pe toti, precum nici fraie nu le poti pune, in directia in care merg.
ramane, asadar, doar un astfel de echilibru: oameni ca tine si oameni ca ei...

o zi frumoasa sa ai!
sorina

lavinia spunea...

frumos scris...

Offshore spunea...

Sorina@ multumesc. pana la urma nu este obligatoriu sa traim intr o societate perfecta, cu oameni perfecti. este normal sa existe un echilibru calitativ, si nu cantitativ.

Offshore spunea...

lavina@ multumesc. dar ce ti a placut anume? :)

zâna spunea...

Ai dreptate! Foarte putini oameni pe lume ar putea spune ca se cunosc, dar nici aceia nu au curajul si siguranta sa o spuna.
Omul mosteneste gene din mosi-stramosi si inteligenta îl face superior tuturor animalelor. Omul se descopera zilnic, mirându-se; totodata, omul se dezvolta si se schimba zilnic.
Important pentru fiecare este sa descopere modul de a-si pastra echilibrul propriu interior.
Omul nu poate trai izolat si toata lumea stie ca "padure fara uscaturi nu exista!" si de aici nevoia de a se compara si raporta.
Omul are de cele mai multe ori posibilitatea de a alege: partenerul de viata, grupul de prieteni, meseria si colegii de serviciu, vecinii, concetatenii... Stramosii, parintii si fratii îi iubim si acceptam asa cum sunt!
E minunat ca existam! E o minune ca ne-am gasit! :-)

Offshore spunea...

zana@ ca ne am gasit in general? sau ca ne am gasit pe blog? :)) ca nu inteleg:)

asheara spunea...

Care strain, ca parca nu exista personalitate? :))

Offshore spunea...

mihnea@ pai ..nu ti am zis ca titlul e ales in functie de marketing? ma faci sa ma dau de gol! :))

zâna spunea...

Este o minune ca existam - în general si e minunat ca ne-am gasit pe blog :))

Offshore spunea...

zana@ am inteles :))

fluture spunea...

Oamenii habar nu au ce inseamna a iubi. Se impiedica de conventii sociale, de norme. Ce suntem, roboti sau oameni? pai daca suntem oameni, nu e normal sa iubim, sa tipam in gura mare ca iubim? Cine e strainul din mine, acela care nu simte?

Vreau sa zbor.ma indeamna fluturii din stomac.

alt fluture spunea...

Crezi ca Timisoara e cel mai frumos oras din tara?

Offshore spunea...

Fluture@ strainul din tine este totul. tu esti strainul prin excelenta, nevoile tale, poftele tale, inconstientul tau...

Offshore spunea...

alt fluture@ nu stiu. ma mai gandesc.

alt fluture spunea...

Te-ai mai gandit? este sau nu?

Offshore spunea...

alt fluture@ inca mai gandesc...

molie spunea...

Hai, zi! Este?

Offshore spunea...

molie@ nu am fost in tm.

curly spunea...

e un pic cam ciudat postul asta ...spui despre oameni ca au in ei venin si sare ...ma gandesc daca nu cumva din oamenii aia nu faci si tu parte.... hmm...oare cum sta treaba? adica...te regasesti putin din ce ai scris aici sau e doar impresie..si cuvintele ti se astern doar pentru altii? sunt curioasa. poti raspunde la intrebarile astea, dar simplu ...fara cuvinte mari...fa un exercitiu..cat mai simplu.

Offshore spunea...

curly@ ti se pare ca oameni, care este un termen general, as in - toti oamenii sunt muritori - nu ma include logic si pe mine? hmm? da, este un post ciudat, oamenii sunt animale, nu te uiti la stiri, nu vezi cum se mananca intre ei, nu i vezi plini de invidie si de crima? incercam sa fim rationali, ne spune ca putem controla devenirea care ne este proprie, dar oare o putem face? eu zic ca nu...

curly spunea...

nu, am renuntat sa ma mai uit la televizor... noi suntem niste oameni minunati iar " ei " sunt niste animale...probabil asta este echilibrul intre frumos si urat din postul de mai sus. dar daca ar fi doar frumos? am putea defini uratul? nu crezi ca una fara alta nu se poate? atunci de ce trebuie sa evidentiem ca unii oameni sunt animele...sa fie..in fond la baza suntem doar o jungla in conceptia ta.
sustin si am sa sustin in continuare ca lucrurile sunt mai simple decat par.

Offshore spunea...

curly@ este o intrebare pertinenta. Normal ca am putea inversa totul, ai perfecta dreptate, dar omul nu cauta uratul, noi nu vream sa avem parte de lucruri urate in viata de zi cu zi. Si atunci, logic vorbind, trebuie sa existe un spatiu in care se cultiva uratul, chiar daca el nu exista la propriu, ca apoi sa apara frumosul. Este o logica a lucrurilor, cum functioneaza mintea umana in principiu, ca sa putem percepe frumosul, trebuie sa avem parte de urat, si daca nu este, tot il luam in calcul, instinctual. acum, ceea am adus eu nou sta in ideea de a gasi in frumos, o pata a uratului, adica o expresie dezordonata prin care frumosul capata culoare. Sper ca ai inteles:)

Loredana spunea...

nu am sa citesc celelalte comentarii. o sa-mi expun doar propria-mi parere. referitor la subiectul pe care tu l-ai tratat in postul asta. eu cred ca esenta omului e paradisiaca. tu vezi in om un animal. la origini, omul nu e un animal! uita-te la copii! cauta sa vezi in ei puritatea, surasul, iubirea pe care o transmit cu atata sinceritate! ceea ce a facut din om un animal, e societatea. normele si regulile care se impun. constrangerile. zi de zi nu facem decat sa ne construim propriul ego caramida peste caramida... si suntem inclestati mai tare si mai tare...dar noi vrem libertate! numai ca o cautam in afara noastra...dar pe noi insine ne tinem prizonieri

Offshore spunea...

Loredana@ u intelegi prin cuvantul "animal" ceva rau. Prin animal eu inteleg tocmai "jocul copiilor" pe care il refulam sau il ascundem in cotidian:)Cred ca vorbim pe aceeasi limba. Citeste printre randuri, daca vrei sa faci o critica constructiva.

Faceți căutări pe acest blog