Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

miercuri, 3 martie 2010

Schiţa fizicii cuantice scrise pe un băţ


    
    Fiind prins într-un sistem care imprimă o anumită modalitate de conduită, factorul nu se poate sustrage natural de acolo, deşi există potenţa care l-ar putea ajuta să erupă, nu poate, propriu-zis i se dictează o forţa de tracţiune. Factorul, subiectul, prins în limitele impuse de un anumit şir de puncte de referinţă, limite impuse la rândul lor de o matrice secvenţială, ajunge să se piardă într-un spaţiu complet haotic care pare dezordonat, dar sistematizat. Haosul derivă din împlinirea tuturor limitelor impuse de factor. Însă, haosul este cu mult mai mult decât atât, dar pentru subiect, imaginea reală a lui ţine, în primă instanţă, de potenţa cu care se proiecteză în acel sistem de referinţe. Viteza poate să forţeze ritmul de mers al lucrurilor, însă viteza este imprimată de ritmul de mers al agenţilor, deci, de acei factori care subliniează un context. A merge în linie şi, totodată, a străbate în sens limitativ, înseamnă a străpunge ritmul de mers al lucrurilor. A te proiecta strict factual în ceva ce este déjà alcătuit poate fi aproape echivalent cu a te afla pe loc, căci ritmul impus de starea în care te afli aruncat este şi cel care dictează mersul ulterior al lucrurilor sau al tuturor factorilor care te înconjoară. 

9 comentarii:

... spunea...

Felicitari pentru articol!
In sfarsit,am intalnit o analiza interesanta pe tema "haosului"!
Iti doresc o zi frumoasa!

robert spunea...

Acum (cred ca) te-am inteles perfect! Si cred ca solutia problemei este lipsa sistemului cu punctele lui de referinta pe care pana la urma ni le impunem noi si nu sistemul.
Si ca sa nu uit: cred ca titlul acesta nu este chiar potrivit. Dar cine sunt eu ..?!

Offshore spunea...

Ionel@ multumesc...

Offshore spunea...

Robert@ Un factor se raportezeaza totdeauna la un sistem de referinta, deci nu putem elimina sistemul. pe mine ma intereseaza daca factorul sau functia se poate sustrage, desi suna paradoxal, el fiind limitat direct de referintele sale, m ar interesa in ce masura apare entropia. titlul este potrivit...

Offshore spunea...

Ionel@ nu este tocmai o analiza a haosului, ci a constrangerilor de orice natura, care par haotice. Uite, de ex, cand mergi la metrou prin pasaj, la o ora de varf, lume multa, nebunie, si vrei totusi sa te sustragi, ca te grabesti, desi vrei sau chiar faci cativa pasi inainte, tu nu faci decat sa ramai pe locul care ti a fost impus de ceilalti, chair daca inaintezi cu cativa pasi, ramai acolo, viteza ta este dictata de modul in care ceilalti se desfasoara, ei fiind sistemul tau de referinta, punctele la care te raportezi direct sau indirect. acesta este un haos mimat, pare asa pentru ca toti incearca sa rupa limitele, dar nu este asa, pentru ca toti raman la locul lor.

andrei spunea...

La ce te referi prin factor, functie si referinta? Si haos?

Offshore spunea...

andrei@ factor inteles si ca subiect sau corp in stare de miscare, mobil.

sistem de referinta - cauta un manual de fizica, mai simplu spus, la ce se raporteza subiectul.

haos - sens de dictionar

robert spunea...

Mintea este ceea care creaza limitari si taxonomizari. Entropia este numai aparenta, ireala ... In ce masura apare entropia? Cred ca acest lucru are o definitie aparte pentru fiecare dintre noi, pentru ca perceptia este diferita.
Imi mentin parerea despre titlu! Il inteleg ca pe o minimalizare a unei idei ... ceea ce nu este cazul aici. Sau poate interpretarea mea nu este corecta!

Offshore spunea...

robert@ definitia ta cu mintea este de sorginte kantiana, el fiind primul care a aratat acest lucru, care a argumentat fie spus. insa, in ziua noastra, mai toti cercetatorii mintii nu mai cred si trec direct la fapte. experimentele recente care apar in fizica sau oricare alt domeniu ne arata lucrul asta, ca omul, ca mod de a fi in viata, inseamna mult mai mult decat ideea limimitarii, care corespunde perioadei iluminarii. despre entropie si ce aduce ea nu are rost sa discut aici, dar cand va fi cazul, adica un art despre, o voi face. In schimb, entropia este aparte si tine de fiecare ca de aceea ara pata nihilista ''in corpore'', dar mai cu seama trebuie sa o vedem si ca fiind existenta, nu o spun eu, o spune orice manual de fizica. cat despre titlu, sincer nu cred ca are rost sa intram in detalii de genul asta, fiind cel care a scris, cred ca am si dreptul sa mi aleg titlul, asa ar fi, sa zicem, moral, nu?

Faceți căutări pe acest blog