Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

luni, 22 martie 2010

În căutare

        O să fiu veşnic în cautare de nimic. Nu o să vreau nimic care să mă definească cu adevărat. O să vreau, poate, să fiu şi mai ascuns, să mă las dus de acest val care mă minte, care-mi spune că plutesc într-o lume plină de himere. În „felul nostru“ suntem construiţi să vedem lumea ca şi cum ar fi la picioarele noastre. De aici, din „jurul“ care se postulează uşor dinspre şi pe sub noi, totul are valoare, mai puţin gesturile care trădează. Mă tentează să-l văd pe omul necunoscător, pe cel care face elogiul scepticismului, și nu pe cel care ridică în slăvi raţiunea. Ce este raţiunea? Nu este nimic mai mult decât un concept obosit care nu are pic de valoare şi care ţine să ne ascundă drumul de zi cu zi. Raţiunea nu există, există doar limitele care ne fac să percepem ceea ce vrem să percepem. Este tabloul care conturează o lume fermă, cu reguli şi norme prescrise, un tablou în care există numai alb şi negru, doar întrebări şi răspunsuri. Lumea nu este deloc aşa, dar tinde să devină precum un aparat care se închină la nişte legi fizice. Trebuie să înţelegem că omul îşi găseşte autenticitatea tocmai în el, nu în modul în care ţine morţis să o arate, să ne facă să vedem ceva ce nu poate fi în esenţă văzut. Ei bine, raţionalul este cel care-ţi vinde masca, el este cel care te ascunde de tine, de alţii, de toţi cei care te privesc. Hai să ne jucăm. Totul este aici, cheia aşa arată, dansul şi jocul ca norme prin care iraţionalul se naşte. Să trăim într-o lume a poeziei, şi nu a direcţiei matematice, să ne lăsăm purtaţi de iluzii, de minciuni efemere şi de tot felul de utopii obscure. Gesturile sunt cele  care „trădează“ raţiunea. Ele ne arată că trăim inconştient şi nu conştient. Prin mimică ne deghizăm de raţiunea obscură care ne învăluie. Să muşcăm o buză şi totul să fie superficial! Şi atunci o să vedem că totul este real, şi nu ireal! 

Offshore ascultă:

9 comentarii:

... spunea...

Exceptional articol!
Te rog sa-mi permiti sa-l postez si pe blogul meu!Evident,voi specifica si sursa.
Astept acceptul tau!
Iti doresc o zi frumoasa!

Cosmin Piticu` spunea...

Nimic mai adevărat.. Sunt întru totul de acord.
Dar propun să ieşim din "normalitatea" dată de raţional. Şi să ne mai lăsăm conduşi şi de sentimente, oricâtă nesiguranţă ne-ar da asta. Nesiguranţă influenţată dealtfel de teama că nu ştim cum vor reacţiona cei din jur cand ne vor observa purtarea.. Pentru că probabil nu vor înţelege ce ne-a determinat să ne purtăm şi să trăim cum dorim, nu cum se aşteaptă "raţionalul".
Cheers!

floarea-soarelui spunea...

Dincolo de metafore si exprimari elevate, de filosofii ori simple principii de viata (pe "gustul" unora sau pe "neintelesul" altora), aveti idei demne de admiratie. E drept ca se mai strecoara si non-sensuri, arareori greseli, dar nu pt o analiza critica am reaparut.Nu as fi oricum una in masura sa judece. Va pun insa o intrebare-compusa: cat va cunoasteti, cat va pretuiti, cat va iubiti pana la urma? Sunteti ori ba autentic? Cat din ceea ce transpare de aici (in general, neparticularizand prin acesta postare) este ratiune si cat pura simtire adanca? Reusiti sa va autoinvaluiti in "enigme", in ciuda faptului ca pareti asa..."o carte deschisa". Despre postarea asta... poate mai tarziu.

Offshore spunea...

Floare soarelui@ despre greseli de exprimare sau gramticale, ma poti atentiona, majoritatea articolelor sunt scrise la 4 sau 5 dimineata. le corectez abia a doua sau a treia zi, dar avand in vedere ca sunt destul de ocupat, mi ar fi de folos sa mi spuneti unde au aparut erori. cat despre non-sensuri, eu nu stiu ce pregatire aveti, insa te asigur ca tot ce apare aici tine de o logica cat se poate de clara, normal, pentru un om care a citit cateva carti de filosofie. orice cuvant sta ca masca pentru un inteles, iar in sintagme exista o coerenta adanca, daca nu ma crezi, cauta intelesurile cuvintelor in greaca, atunci ai sa vezi ca totul se leaga. mai sunt pers care imi cer explicatii pe sintagme,insa in functie de timp, le rezolv doleanta sau nu. unii imi cer lucruri banale, si mi este destul de greu sa revin la niste chestii care mie mi se par superficiale, adica ce tin de bucataria personala a unei analize. cat despre intrebari, nu stiu unde vrei sa ajungi cu ele? in principiu, si am mai spus lucrul asta, presupune o distantare, si da recunosc, pot sa argumentez si lucruri cu care nu sunt de acord, scopul postului fiind tocmai de demascare, adica cineva ar trebui sa si dea seama de idei, si apoi sa vina cu altceva, ceea ce se intampla destul de rar, majoritatea vin cu intelesuri proprii, critica si analiza secventiala, care nu are leg cu textul in ansamblu. Un ex poate sa fie articolul - Despre cele 3 realitati primoridiale - unde Unu nu este numar, unde Inteligenta nu este inteligenta, si unde Sufletul nu este suflet. deci, pentru o critica constructiva, cineva ar fi trebuit sa l citeasca pe Plotin, si pe urma sa vada daca ceea ce am inteles eu, este sau nu valid.

KirstDay spunea...

îmi place să dau play melodiei pe care o postezi de obicei la finalul articolelor şi să citesc pe muzica întreaga ta postare...
so nice...

Offshore spunea...

KirstDay@ bine faci! dar asculti muzica compusa de mine si sa citesti articolele e si mai fain! :)merci

Offshore spunea...

Cosmin@ si eu propun sa iesim din "normalitatea" data de rational :)

floarea-soarelui spunea...

Multumesc pt raspuns. Un pic cam taios. Pregatirea mea e una normala, ca sa zic asa, cat timp normalitatea e cea pe care eu insami mi-o definesc. Daca va referiti la profesie, acum ma rezum doar la cultura (de floarea soarelui :) ), am trecut prin inginerii nereusite, dar m-am indeletnicit si cu menajul si cu gradinaritul, cu cresterea dar mai ales cu educarea copiilor, activitati care dadeau o mai mare savoare lecturilor dupa munca de jos. Imi pare ca ati cunoaste sentimentul. Mai citiram si ceva filosofie, fara pretentii de a ne contra cu specialistii pe teme de logica mai cu seama.Libertatea de exprimare si minima analiza (dupa puteri si cunoastere) sper ca mai e inca valabila. Intrebarile nu aveau o directie anume si nici un scop ascuns, nicidecum urat (daca asa v-au parut), dimpotriva. Nu va cer nici chestii banale si nici analiza sintagmelor. Ma limitez la a citi, a pricepe, a pretui sau a dezaproba "liber de constrangeri". Iar daca asta ma defineste ca fiind limitata, scuzati deranjul si MULTA INSPIRATIE!

Ref.: In cautare

Ni se intampla sa nu stim exact ce cautam, iar cum nimicul ne invadeaza din exterior, ne transformam noi insine in nimic. Reusim sa vedem nimicnicia din jur, nemaistiind sa cautam inauntrul nostru nimicul, pe care sa-l starpim. Tine deopotriva de ratiune, ca si de irationalul launtricului. Tocmai de aceea autenticul din noi ne ramane necunoscut (partial)."Himerele" pe care le pomeniti adesea si pe care multi le cunoastem din propriile vieti au un rol determinant in a ne distrage atentia de la autocunoastere, dar si de la derularea vietii in poezie sau in prea multa pseudopoezie. Cu matematica e discutabil... Cand intelegem bine de ce, 1+1 fac 1 si nu doi, atunci matematica poate fi si poezie.
Inca o data:SPOR SI INSPIRATIE!

Offshore spunea...

Floarea- soarelui@ Nu am zis nimic despre faptul de fi limitat cineva. As vrea sa ne raportam strict la ceea ce scriu in comentarii, si cat mai liber atunci cand ne raportam la articole. Eu chiar apreciez analiza si puterea de sinteza si chiar va astept pe blog, pentru ca am nevoie de oameni care gandesc. M-a deranjat insa, desi deranjat e mult spus, faptul ca ti invocat ca unele lucruri nu se leaga, fara sa le si pomeniti. Acum, despre cautare, textul in sine chiar isi propune sa darame ideea de rational ca mod de cunoastere sufleteasca, el fiind in sine si prin excelenta un atribut al cunoasterii pragmatice. este cert ca omul este pragmatic si ca are o atitudine practica, dar asta nu e un motiv care sa determine o intreaga analiza sa afirme ca omul este o fiinta pragmatica. deci, asa cum apare in text si cum apare cam in toate textele, problema este cu ceea ce consideram noi ca este rational si deci corect. cand folosesc cuvantul matematica, nu il folosesc la propriu, ci in sens de rigoare, matematica si logica fiind prin excelenta domeniile care pun in evidenta rigorismul. Cuvintele, iarasi, nu trebuie privite la propriu, Platon spunea ca ele falsifica ideea, Nietzsche spunea ca ele falsifica gandurile, si din pacate asa e, si atunci ne jucam cu niste frunze care denota cu tot atlceva. metoda era folosita de Nietzsche, metafora ca mod de a rastalmaci si de a pune in evidenta nespusul. Este cat se poate de normal, si aici intra pretentia mea de a se intelege in ansamblu, sa incercam sa trecem de cuvintele care apar in sine. In buna pare, cand vorbeam de etimologii, o spuneam tocmai ca sa ajungem si la alte conotatii, eu incerc sa explic inexplicabilul folosindu ma de? De un sistem lingvistic si de niste norme, oarecum fiind prins in paradox. cam asta e ideea. Multumesc si va mai astept.

Faceți căutări pe acest blog