Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

luni, 29 martie 2010

Chimia vorbirii



       Cripticul diversităţii meschine, care se găseşte plăpând în inepţia de a cuprinde mirosul cu marea, este o fâşie ce instrumentează un caz aparte de boală. În latenţa genuinului, cu care se prepară boala, găsim o doză de sare piperată care face trecerea în causticul cauzalităţii precare. Luminosul care se revelează odată cu dialogul dintre linişte şi tăcere este limita care adulmecă esenţa reală a cunoaşterii umane. Cognoscibilul derivă din sistematicitatea cu care se naşte zgomotul din tăcere. Rolul tăcerii este crucial, el evită problematicitatea cauzată de agonia cu care se instaurează locvacitatea. Discursul cerne externul prolixului dintre tăcere şi flecăreală şi îl aşterne în mijlocul real şi intern prin care are apoi să se propage. Dezlânat de instanţele care îl fac să fie precar, discursul este şi cel care face posibilă chimia dintre retorică şi maieutică. Discursul, ca efect al gândirii, pune în scenă şi alocă un context care angajează, la rândul lui, un cumul de pârghii genealogice, din care se desprinde vorbirea ca atare. Tot aşa, în spaţiul discursului, găsim elementele care pot face din el orice. Astfel, discursul poate trece foarte uşor în spaţiul flecărelii, poate uşor să fie asociat cu beţia de cuvinte sau cu poezia care se pierde printre rânduri. Adulat, fiind singurul care omoară la propriu şi care dezbină lumi, discursul ţine să fie unic prin însuşi modul său de a fi. Înger sau Demon, Graiul care desparte apa de cer şi norii de lume, acest ilustru nătăfleţ, pare să fie în potenţa actului esenţei sale să ucidă proiectivitatea gândului cu care altfel ar fi trebuit să fie în acord şi în armonie. Când flecăreşte, falsifică sistemul logic de referinţe exponenţiale, adulmecă un sistem doar ca să-l scuipe. Când se lasă purtat de religiosul sistematicităţii, se lasă vânat de ideea analiticului care face din el doar un pion prin care inconştientul se falsifică. 

Offshore ascultă:

8 comentarii:

helene25 spunea...

Pana la urma totul este relativ.
Multumesc pentru articolul despre Cioran!

Offshore spunea...

Helene@ Cu placere. Te astept pe mix cu intrebari, lucruri pe care nu le ai inteles la Ciorna sau pe care le ai inteles si vreai sa le gasesti locul undeva.

Mihai Cuza spunea...

M-ar interesa o traducere a acestui text.

fluture spunea...

Unitatea de masura a maieuticii si retoricii ramane cuvantul.

Unii stapanesc "alchimia cuvintelor".


P.S. Referitor la tm, cred ca ramane cel mai frumos oras din tara, indiferent de motive mai vechi sau mai noi.

Offshore spunea...

Mihai@ vezi Logos.

Şu spunea...

nu amputăm zgomotului tăcerea.

Offshore spunea...

Fluture: Cuvantul se gaseste in ambele, dar daca el ar fi unitate de masura, atunci nu ar exista dihotomia maieutica-retorica. Cuvantul este pus in scena prin maieutica sau retorica, el fiind, daca vrei, un alt-cuvant.

Offshore spunea...

Su@ tacerea ordoneaza discursul:)

Faceți căutări pe acest blog