Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

duminică, 21 februarie 2010

Cosmologia iubirii


       De ce fugim de cel cu care am fost? Nu oare pentru că în esenţa noastră stă tocmai disimularea? Există perioade cu care te identifici în viaţa ta, cu care te împleteşti, pur şi simplu. Dar, aşa cum se nasc, la fel, mor. Şi, de ce se întâmplă să păstrăm amintirile, şi nu sentimentele, de parcă am avea un burete care şterge chipul, dar nu şi visul chipului? Omul se schimbă, orice zi, orice lacrimă sau zâmbet îl conturează, el este precum fructul care se coace, este acelaşi, dar totuşi altul. În acest rol, de minge care se rostogoleşte cu foc, omul este şi atrage de la sine şi ceea ce-i devine propriu la un anumit punct din viaţă. O să îi spunem punctul nodal, acel ciot de care se leagă o nouă iubire. Astfel, privind la rece, este posibil să iubeşti de o mie de ori într-o viaţă. Dar, parcă este tras de păr, totuşi, căci, dacă ar fi să urmărim firul retoricii, ar însemna că oricând, într-un punct de cotitură şi, deci, de finisare a omului, ar putea să apară iubirea. Ceea ce se întâmplă strict factual de multe ori. Pe mine jocul acesta mă nemulţumeşte şi, totuşi, îmi dă speranţe. Este frumos să evoluezi şi totodată să te legi de acel ceva care-ţi vine ca o mănuşă unsă, dar asta înseamnă că totul s-ar putea derula precum o matrice secvenţială, numai că ar mai apărea, din când în când, noi personaje. Unde mai este autenticitatea şi chiar poezia primului sărut? Unde mai sunt lacrimile şi ceea ce ne macină cu adevărat în rolul sinistru pe care l-am primit la naştere? Ştii ce este ciudat? Că, dacă te întrebi cum este totul posibil, cum există tot ceea ce există, cum a luat fiinţă, nu îţi mai rămâne decât să te iei cu mâinile de cap şi să mori. Nu există niciun răspuns care să-mi satisfacă cerinţa epistemică de a ajunge la ceva întemeiat. Universul rămâne o enigmă chiar şi pentru Dumnezeu, da' pentru noi…

Offshore ascultă:

35 de comentarii:

... spunea...

Superb articol!
Va doresc o zi plina de iubire !
Va invit in universul meu virtual pe :"IONEL MESAROS-BLOG PERSONAL"

BARBIE spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
BARBIE spunea...

Ne atasam de anumite persoane si le iubim conjunctural...insa iubirea aceea totala apare o singura data in viata...restul sunt sentimente pe care in timp, le aruncam intr-o cutie a sufletului nostru...din cand in cand reapar si ne aduc aminte de noi de atunci...

IrinaBabyBubbles spunea...

Intr adevar, unde s a pierdut magia primului sarut ? ..intre superficialitatea trairilor noastre si usurinta cu care il putem obtine, data de mentalitate si circumstante sociale.. ?!

La Rose Jaune spunea...

Nu putem pastra sentimentele daca nu sunt intretinute, hranite permanent... de aceea raman sub forma unor amintiri care se estompeaza in timp.

Offshore spunea...

ionel@ multumesc

Offshore spunea...

barbie@ vorbesti de iubirea ''reala'' ca si cum ai si ajunge la ea asa pur si simplu. tocmai asta era ideea, daca noi ne tot iubim asa dupa cum bate vantul si timpul, oare putem sa stim ce e aia IUBIRE, oare ajungem cu adevarat la ea, vreodata?

Offshore spunea...

irina@ magia s a pierdut in timp, in tot felul de saruturi...

Offshore spunea...

la rose@ sentimentele nu se hranesc empiric, ca si cum am tine in curte un catel la care ne uitam cu drag. sentimentul acelui catel, care nu mai este, ramane viu, desi noi acum ne am luat alt catel. insa, vioiciunea acelui sentiment se regaseste in melancolie, in golul( vezi art Golul sau desert) care ne patrunde, din cand in cand, si care ne arata ca suntem pe un drum bun, prost, sau chiar incert. sentimentul autentic nu se intretine, vine peste tine, el nu pleaca niciodata, latent sare si ti face cu ochiul, nu l scoti din palarie ca un magician care se joaca cu iepuri, caci totul ar fi doar un truc, la fel cum este si scamatoria...

La Rose Jaune spunea...

cand am zis "hranite" m-am gandit la "impartasite".

Offshore spunea...

la rose jaune@ impartasite de ? continua ideea...

simplu spunea...

Universul nu este o enigma pentru Dumnezeu. Cunoasterea noastra este limitata si depinde de ceea ce ni se ingaduie..." cele nearatate ale intelepciunii tale, mi-ai aratat mie..."

Iubirea este si va ramane o taina pentru noi. Nu cred in iubirile pasagere, niste experiente de viata. Cred ca atunci cand iubesti te daruiesti trup si suflet. Asta e o iubire autentica. Nu moare.

Nu cred in cei care iubesc 2 saptamani si apoi nu mai iubesc. Fals. Cel mai urat lucru mi se pare falsitatea in iubire, daca se poate spune asa ceva!

simplu spunea...

Acel cineva la care ne intoarcem mereu este persoana care ne fascineaza, care nu si-a terminat repertoriul, cu care simtim ca evoluam, ne pierdem, oprim clipa, sufletul pereche cu care formam intregul.

simplu spunea...

Nu exista o multitudine de iubiri, exista o singura iubire autentica. Celelalte sunt "iubiri diluate". Daca avem sansa sa gasim iubirea aceea si sa o traim, cred ca altceva ar fi insuficient. Implinire e cuvantul care o defineste. Cand te simti implinit mai cauti altceva?

gabriela spunea...

Nu de putine ori mi'am dorit sa pastrez o clipa si sa o pot retrai,ca atunci cand deschizi un parfum. Dar din toata viata noastra nu ne putem aminti decat cca 5%. Poate ca asta e modalitatea universului de a ne spune sa ne traim prezentul pt ca e singurul lucru concret pe care il avem.

Marusia Ivanovici spunea...

urobosul...

Offshore spunea...

simplu@ chestia cu dzeu era pur speculativa, dar chiar si asa, si stiu ca nu o sa fie pe placul tau, dzeu nu are nicio legatura cu viata cotidiana, in sensul de jucator(vezi despre masca omului)

Offshore spunea...

gabriela@ deci, intr un fel, iubirea, fie ca vine acum, peste 10 min, si pe urma iar, si tot asa, exista nelimitat, pentru ca noi nu ne mai putem aduce aminte nimic. cam asta spuneam si eu, ca ne pierdem in ''iubirea'' prezenta incat ceea ce a fost, nu a mai fost, si atunci, dupa ce se termina si ceea ce avem acum, in prezent, trecem mai departe, si deci, ''iubim'' din nou. f urata viata noastra, nu?

Lorena spunea...

de fiecare data cand iubim este singura data cand am iubit...este trist si totusi trebuie sa recunoastem ca de fiecare data cand iubim ne dorim sa fie singura data cu adevarat...ne ancoram prea tare in prezent...insa suntem suma tuturor saruturilor, imbratisarilor si iubirilor traite...

Cristina spunea...

totul e cu dus si intors...

Jolie spunea...

Bla, bla, bla...
Asa vorbe frumoase! Aceste vise ale noastre nu trebuie sa aiba un corespondent in viata reala?

Iubirea trebuie traita, impartasita.

Teddy spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Teddy spunea...

Comentariul meu a încălcat vreo regulă? Nu-ti plac punctele de vedere care nu se potrivesc cu egocentrismul tău? O.K. Oricum, eram doar un trecător. Te las cu filosofia gen Barbie, dar poate te gândesti serios la ceea ce am scris.

Offshore spunea...

teddy@ in primul rand, nu faci diferenta intre un comentariu critic si atacul la persoana. ai spus foarte multe lucruri care ma privesc pe mine, strict, ca persoana, insa nu ai sustinut nimic. articolul de fata, nu sta ca martor al unor oameni care au ceva strict personal cu mine. un alt punct de vedere, ca poate nu cunosti normele elementare ale unui discurs, ai spus chiar acum, filosofie tip barby, iarasi ai incalcat normele de politete, caci tu nu ai citit nimic din ce am scris eu, iar ceea ce spui iarasi nu are legatura cu textul. ti am zis, vino cu argumente, arata mi cine esti, demonstreaza mi ca tot ce fac eu aici este o tampenie, dar nu mi spune ca este o tampenie fara sa o arati. caci, daca pretinzi ca esti mai mult decat ceea ce esti, atunci o si arati. sincer, orice baitel de pe strada imi poate spune ceea ce spui tu, nu te face cu nimic mai special, doar un ilustru trecator, asa cum ai si spus ca esti. daca treci si vezi cu adevarat, atunci arata asta...

Teddy spunea...

Spre deosebire de tine, eu nu tin să par special si nu trebuie să-mi demonstrez asta pe blog. Ti-am citit articolul si comentariile. Sunt definitorii pentru tine. Esti un biet plictisit de tine, pierdut în filosofii pentru care profesorii tăi te-ar fi urecheat si încerci să-ti resuscitezi stima de tine modelând cuvinte pe care le-ai golit de continut.

Offshore spunea...

teddy@ eu nu tin sa par special, si nici nu am zis. am vrut sa vad din partea decenta unui om care vine cu argumente, am vrut de fapt sa vada toata lumea ce fel de argumente aduci tu. te-am lasat sa te faci de ras. si inca ceva, cand ma jignesti pe mine, citesti si cele 18. 000 de persoane care mi au citit blogul in ultimile 3 luni. oarea sa fim toti, haituiti si plictisiti de viata? nu vreau sa ti dau detalii despre ceea ce fac si ce scriu, dar iti pot spune ca acei profesori de care vorbesti si cu care nu o sa ai ocazia sa lucrezi vreodata, ma respecta si chiar o si arata. apropo, strict filosofic, daca scrii in google - dualismul cartezian, o sa descoperi ca articolul meu anost a fost cel mai citit, chiar inainte si de wikipedia, si ar mai fi de zis, dar nu meriti. o zi minunata

Christinne L spunea...

Pentru Simplu : simplu - nota 10!

sofia spunea...

nu ne mai aducem aminte pt ca sunt alte conjuncturi, momente, evenimente care se petrec in jururl nostru iar acestea ne ocupa gandurile in acel moment, etapa.
insa, daca simti un miros de parfum, un un gust ce te face sa te gandesti, o persoana ce-ti aduce aminte, vei realiza ca sunt la fel de prezente insa nu mai sunt azi au fost ieri...

BARBIE spunea...

nu ajungem la iubirea adevarata pur si simplu...ne atasam de oameni si traim cu senzatia ca ii iubim...Acea "one time only" apare atunci cand nu ne asteptam...stim de la prima privire, de la prima strangere de mana ca este ceea ce ne este destinat...este iubirea aceea in care ne simtim completi, in care il vedem pe cel de langa noi perfect iar defectele...par si ele calitati...

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
julie spunea...

@ simplu

ai scris atat de frumos despre iubire, incat m-aideterminat sa-mi analizez propria viata sentimentala, oare eu am iubit vreodata asa? Oare am fost iubita asa. Bine am numai 23 de ani si mai sper. Tu esti norocoasa, clar ca ti-ai gasit perechea.

simplu spunea...

@Julie

Scuza-ma, am vazut tarziu!
La 23 de ani crezi in dragoste si sigur ea se va ivi.

Iti doresc sa cunosti iubirea adevarata!

Alexya-AdA-Alexandra spunea...

foarte frumos!nota 10:X

Marc spunea...

Observ ca toata lumea ii trage cu ideea ca exista o singura iubire adevarata iar restul sunt ... "iubiri diluate" spunea cineva mai jos. De asemenea in articol apare intrebarea unde e magia primului sarut. Primul sarut poate fi in fiecare zi, primul sarut e ceva idilic pe care poti sau nu sa il simti ori de cate ori vrei. De asemenea iubire adevarata poate fi de mai multe ori cu persoane diferite sau cu aceeasi persoana. Intre dragoste si iubire exista mare diferenta a nu se face confuzie.
@offshore: Suferi mult, esti plin de regrete, ai avut o relatie mare si cred ca tu esti cel care a dato in bara ... suntem raspunzatori pentru propriile fapte. Dar macar scrii bine :)

Pifuneata spunea...

Din punctul meu de vedere nu ai cum sa iubesti de mai multe ori in viata. Exista o singura iubire si atat. Celelalte sunt simple iluzii. Si stii de ce? Pentru ca doar cu un singur om poti fi tu, in adevaratul sens al cuvantului. Doar cu un singur om poti construi. Doar lui i te poti dedica trup si suflet...

Faceți căutări pe acest blog