Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

duminică, 24 ianuarie 2010

Gândul


     Ce este oare gândul care te macină de atâtea ori? Acel petic care se arată fără de milă, care ştie cu precizia unui ceas elveţian că trebuie să te sucombe. Pare natural, dezlipit de orice inhibiţie, strămutat de orice candoare prelinsă printre rânduri, acest ciot care mă îngână şi totodată mă aclamă. Şi totuşi, de unde ştim cu certitudine că gândul nu ne înşală, că el, cu toată elasticitatea sa, nu este decât o proiecţie firavă a inconştientului nostru? Că, de fapt, este aşa de firav şi de spontan încât rugineşte la fel ca rigoarea matematicianului în absconsul nostru. Tindem să ne lăsăm cuprinşi de gânduri de parcă ele se aruncă, ne violează timida noastră existenţă, totul fiind cuprins fără de ştire, fără să ştim de unde vine, cine ne asaltă, cine ne doboară, ce vrea de la noi sau de ce ne aţâţă?
     Ubicuitatea gândului stă ascunsă în fâşia cea mai ascunsă a inconştientului. El nu se năpusteşte pur şi simplu, ci este adus, este chemat, aclamat, de nevoia noastră de a fi cu noi. Miza chinului de a fi ancorat într-o realitate, a fost asumată cu mult înainte ca omul să prindă fiinţă. De aceea, eliberarea de a fi cu tine, adică acest mod de a te lăsa pierdut în neautenticitatea faptelor produse de impersonal, trebuie să fie şi calea de a te elibera de impersonal, de a te sustrage genuin, culmea, dintr-o lume la fel de naturală. Căci impersonalul reprezintă casa noastră. Gândul este proiecţia impersonalului asupra nevoilor tale stricte. El se reflectă direct în voinţa ta. Gândul te doboară şi, totodată, îţi arată că eşti singur într-o lume în care toţi fug de singurătate.
      Impersonalul a fost creat de armata celor care fug de singurătate, a tuturor celor care nu au curajul să se privească în oglindă şi să recunoască că nu ştiu nimic cu privire la ei. Şi asta pentru că lumea lor trebuie să fie certă. Nu există nimic care să îi doboare aici. Totul este fixat la fel cum un subiect gol aşteaptă să-şi preia comanda. Şi, bine zis, căci prăpastia impersonalului îi cuprinde pe toţi şi le dictează, le arată calea, îi aclamă. Acum, nu gândul le face cu ochiul, ci prăpastia în care se găsesc adâncite toate gândurile răsuflate şi persiflate de timp. Aici este răspunsul nevoilor noastre, dar şi jocul celor care plăsmuiesc nevoi şi valori. 

22 de comentarii:

the elder spunea...

Imi place mult cum ai scris.

Offshore spunea...

The elder: si mie imi place ca citesti Nietzsche :) multumesc

Antiignorantu spunea...

gandul... cea mai puternica arma sau scut ....

D. spunea...

"Gândul te doboară şi totodată îţi arată că eşti singur; într-o lume în care toţi fug de singurătate. "

Bine , bine , noi fugim de siguratate , da' atunci cand dam de multime vrem sa fim singuri . Sincer , nu mai inteleg nimic . Nu ma mai inteleg . Ideea principala (nu stiu daca i se potriveste textului sau doar mie) este ca gandul e dusmanul fericirii . Cu cat gandesc mai mult , cu atat ma departez de ceea ce imi face placere si ma sperii . Prin ganduri te apropii de necunoscut , nu neaparat de acel necunoscut care te intriga , ci acela de care ai vrea sa fugi . Prin gand gasesti cateva din infinitele posibilitati de deznodamant ; si intotdeauna acele posibilitati sant fericite , deci iti dai seama ca nu are cum sa se mai termine asa .
Hm..am aberat cam mult . oricum , asta e punctu' meu de vedere.

Karla spunea...

"sta ascunsa in fâsia cea mai ascunsa", o repetitie insignifianta care nu impiedica cu nimic transmiterea magistrala a ideilor...
Cred ca tot la tine pe blog am citit niste reflectii asemanatoare despre mecanismele lasitatii si ale curajului, despre puternici versus slabi...
merci:)

Alexandros world spunea...

Ma bucur ca am mai dat pe cineva cu un simt fin al realitatii si un blog pe masura, ale carui posturi nu te plictisesc.
Si ma mai bucura ca impartasesti pasiunea pentru filosofie.:)Cu respect.

Offshore spunea...

D: nu cred ca ai aberat :)

Offshore spunea...

Karla: eu iti multumesc.

Claudia Balan spunea...

Lasand putin modestia la o parte, intotdeauna m-am considerat un om inteligent. Pana sa dau de tine. Postezi niste chestii atat de elaborate, de complexe, abordezi un subiect din puncte de vedere ce nu mi-ar trece prin cap niciodata, desi sunt ziarista si se presupune k ar trebuie sa am imaginatie. Felicitari, chiar sunt sincera. Apropo, daca nu as gandi atat de mult, daca nu as intoarce pe toate partile o problema, probabil as fi mai ferita.

Lex spunea...

Gandul nu te poate insela niciodata in sensul in care Eul tau este sinonim cu gandul tau.

Ce te poate insela sunt ideile care iti alcatuiesc gandurile pentru ca ideile sunt interpretari care nu corespund exact realitatii.

Eu cred ca impersonalul este creat de fuga de suferinta nu de singuratate, care este un simptom al suferintei.

Dar daca alegi sa cazi in prapastia impersonalului atunci o sa trebuiasca sa-ti pierzi din individualitate, eu nu prea vreau asta. Ma prefer in locul impersonalului.

Dana spunea...

Mor oare gandurile vreodata sau doar raman in hibernare cu o energie redusa? Sa presupunem ca suntem bantuiti de o amintire, care la randul ei este tot un gand. Atunci incepem sa fabulam pe tema initiala, ce ar fi fost daca, cum ar fi decurs lucrurile daca am fi actionat altfel, amplificand cu energie gandul initial care se transforma in avalansa, o avalansa din care greu scapam. Pentru a mentine un gand este nevoie de alte ganduri, continuand astfel ciclul.

Tod' spunea...

Ce este gandul? Gandul trezeste semne de intrebare? Gandul da frau liber curiozitatii? Gandul este esenta noastra? Ce suntem noi? Gandul este parazitul care ne infesteaza corpul controlandu-i fiecare actiune? Gandul este lumina noastra in lumea asta intunecata? Is it all just in our head? Do we really have a head?...greu draga domnule, greu!
Este posibil sa fie gandul asa cum zici tu, dar daca este posibil sa nu? Oricum foarte frumos ai scris! You have an "A+" from me! Good fortune sir!

Offshore spunea...

Lex@ 1. Eu nu am zis ca gandul este sinonim cu Eul. A facut o Descartes: Gandesc, deci exist. nu eu.

2. Ca sa poti sa ai o idee despre ceva anume, trebuie sa ai un gand. contopirea gandului cu impersonalul duce la nasterea unei idei. sau chiar, fiind de sine statator, gandul nu inseamna neaparat dezamagire. ceea ce incerci sa exprimi tu, se reduce la iluzii, dar nu idei.

3. De cand... singuratatea este un simptom al suferintei? U cand scrii la calculator, cand mergi pe strada, cand faci orice, si esti tu, adica singur, fara de nimeni, cand stii ca o sa mori, si ca moartea este doar a ta, numai a ta, si asta ti arata ca esti singur, orice ar fi, dar singur in sens strict, suferi? eu nu cred. Citeste pe blog: Buna ziua. eu sunt singuratatea!

4. nu alegi, esti aruncat in el, orice ar fi, si nu ai cum sa fugi de el. si nu ai cum sa te pui in locul lui, pentru ca el tine de tine asa cum tine si ''propriul tau de tine''. Cauta semnificatia Impersonalului Se la Heidegger.

Offshore spunea...

Alexandros: multumesc. pasiunea asta este si obligatorie :)

Offshore spunea...

Tod: mă simt onorat! :)

Offshore spunea...

Dana: Gândurile, cel puţin, până când nu sunt rostite, rămân în hibernare. însă, le poţi rosti şi prin tăcere, prin acţiuni sau atitudini neconştiente... Cu siguranţă că există o avalanşă a gândurilor, a lucrurilor cotidiene care se cern in tine, si care te frămanta, dar ele tin de lumea impersonalului in care te afli. de acee, din conştientizarea lor, si din constientizarea inconstinta a gandurilor, se poate naste ideea, o noua idee, sau o veche idee, care creste din nimicul existentei tale. ai scris f frumos. multumesc ca ma intelegi :)

Andrada spunea...

"Ubicuitatea gândului stă ascunsă în fâşia cea mai ascunsă a inconştientului. El nu se năpusteşte pur şi simplu, ci este adus, este chemat, aclamat, de nevoia noastră de a fi cu noi. " Nevoia de a fi cu noi.. Cred in gandul nascut din nevoia de a fi cu noi. Consider si ca, in contradictie cu ceea ce credem cu totii, e atat de greu sa fim cu noi. Si totusi daca nu ar fi aceasta nevoie a regasirii, a intoarcerii permanente in noi, nu ar exista gandul. Ce acuta si tardiva e aceasta nevoie!

goe spunea...

Gandul e incercarea omului de a obtine certitudinea,absolutul.
Cand iti doresti raspunsuri iti chemi gandurile care te impresoara, te macina lacome si nesatioase si aduc cu ele mai multe intrebari si mai multa indoiala; rascolind in cenusa nu faci decat sa o imprastii si mai mult,esti vinovat odata cu setea de raspunsuri din tine.

amuleta japoneza spunea...

Curat! Cuvinte bine asezate pe portativ... ideei indraznete si culoare in tablot. Te defineste?

Offshore spunea...

andrada: si, de multe ori, taioasa.

Offshore spunea...

goe:

nu mai am nimic de zis, foarte frumos expus si bine gandit :)


amuleta japoneza:

ar fi fost mare lucru sa le pot aseza pe portativ. ma chinui de mult timp sa realizez asta, cel putin cu muzica, cu ceea ce inseamna pentru mine. oricum, tu ai anticipat urmatorul articol, in care o sa vorbesc putin despre mine, si despre ce inseamna litera muzicii. si, mai era ceva, cred cu tarie ca orice lucru, si cel mai mic fir de par, te defineste, dar te si ascunde:)

Iosif spunea...

interesant .....chiar mi-a placut si m-am relaxat citin d articolul !
Felicitari !
salutari all !

Faceți căutări pe acest blog