Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Dragostea ca o pereche de pantofi





     Toţi aşteptăm o pereche de pantofi. Toţi ne scăldăm în lumea imposibilă a concretului. Praful ce se aşterne pe inima noastră, acel vânt refulat şi vânat cu care ne scuipă impulsul singurătăţii şi prin care arată că este cu noi nu este o lacrimă amară ce se varsă precum apa într-un pahar, nu este o convulsie inutilă; este, poate, adevărul care ne arată că suntem singuri chiar şi atunci când o simţim cel mai puţin. Oare este aşa? Nu se întâmplă să desfacem gândul trecutului cu pofta celui care citeşte un palimpsest? În eleganţa vieţii găsim pete care ne spun că suntem construiţi din lut sau, cel puţin, dintr-un material foarte moale, aproape vid, în bătaia cu focurile pricinuite de destin. Omul este vulnerabil, dar şi abil, el nu se mulţumeşte cu fiorul mediocru al vieţii, ci tinde spre un tărâm ce este veşnic provocator, plin de incertitudine şi, totuşi, plin de semnificaţie, de substanţă. Însă, acest tărâm ideal nu este construit tocmai din nimicnicia noastră? Nu este, oare, doar un glonţ care ne face cu ochiul de fiecare dată când simţim inutilul posibilităţilor noastre luminate? Din lanţul acestei enigme se naşte şi veşnica controversă de a fi iubit cu adevărat, de a fi adulat, dar şi omorât de iluzia iubirii ideale, de a fi falsificat tocmai atunci când simţi natural, când totul curge ca nisipul printre degete. C'est tout. 


40 de comentarii:

dani. spunea...

da! ai dreptate... de unde stim ca nu suntem doar vid palpabil?

alina ilioi spunea...

eu am comparat viata cu o ciocolata, tu...dragostea cu o pereche de pantofi. Imi place cum gandesti. Ma bucur ca te-am gasit:D

whatever spunea...

dacă ar fi aşa, aş schimba pantofii ca pe ciorapi. nu-mi place comparaţia pentru că .. pt mine o pereche de pantofi abia după ce se uzează puţin ma simt bine în ei, confortabil. e obişnuinţa (mea cu ei şi a lor cu mine).
ori dragostea şi obişnuinţa sunt 2 chestii care mie nu-mi sună bine la ureche. se exclud una pe alta.

Kriss spunea...

frumos spus. iubrea fiind tesuta pe natura umana si-a insusit si caracterul lui dual, te poate distruge, sau te poate implini.

La Rose Jaune spunea...

Omului ii lace sa alerge dupa iluzia iubirii ideale... preasatul de mediocritatea in care inoata zilnic. Stie ca e o himera. Intotdeauna himerele l-au calauzit... si din intamplare a dat si peste obstacole care i-au aratat cine e de fapt... C'est pas tout. On peut continuer a l'infini...

Offshore spunea...

dani: de unde ştim că ştim? :) poţi explica ce înţelegi prin vid palpabil?

Offshore spunea...

alina: nu eu am am comparat, ci formaţia taxi:) eu am preluat un titlu doar că să susţin ceva.

Offshore spunea...

whatever: citeşte un pic mai atent;) şi eu mă simt mai bine în pantofii care se lasă, dar eu nu vorbesc despre obişnuinţă, ci de un făgaş specific omlui, de a face din iubire, obişnuinţă, sau de a o falsifica, doar de dragul de a ajunge pe un tărâm inefabil. cat despre iubire, vezi articolul: fata care aruncă luna într o ceaşcă de cafea.

Offshore spunea...

kriss: foarte frumos spus de tine:)

Offshore spunea...

la rose jaune: da, eterna reîntoarcere a identicului ;)

Allyenad spunea...

Vidul nu poate fi palpabil, tocmai pentru ca este vid:), chiar daca metafora folosita este absolut superba. Si "omul este o trestie, cea mai fragilă din întreaga natură" cum spunea Pascal. Si da, se intampla sa "desfacem gandul trecutului" in acel fel deoarece indiferent cat de bine stergi acel papirus pentru a scie noua poveste, mereu se vor vedea cateva fraze din ceea ce a fost scris initial. Este inevitabil, si asa trebuie sa fie, pentru ca experientele trecute face din noi omul de astazi, cel care incearca sa scrie noua poveste...

Dana spunea...

Uof...vid...nevid...palpabil..nepalpabil..toti avem nevoie de ea si la un momenta dat toti ne saturam de ea...ce este..ce nu este...atatea intrebari....oare le vom gasi raspunsul vreodata? Pana atunci putem doar sa o traim..frumos post!

`n`deea`s blog spunea...

suntem niste fiinte firave, niste lucruri mici dar cu sentimente mari, puternice, si mereu in cautarea noului si a "pericolului" ca sa zic asa...si in aceasta cautare avem nevoie de "soul mate"-ul nostru care sa ne sprijine...dar poate tocmai acest suflet pereche este cel care ne "omoara" pt ca nu este iluzia pe care am creato si in care vrem sa traim.

andra spunea...

:) Alergam dupa "himera" dragostei adevarate, dar asta atunci cand exista indicii care ar parea sa o anunte. Vine ea spre noi sau fugim noi catre ea, se arata si poate se si ascunde, e in noi si dincolo de noi, exista cand simtim mai putin; realizam ca e, poate, dupa ce suntem nevoiti sa fugim iar, pentru ca am pierdut-o...
Exista!
Si de-ar fi sa fie doar himera, n-ar fi anormal, IUBIREA e prea greu de materializat, de "constientizat constient". Iubirea e IUBIRE, ne depaseste ratiunea, dar ne sacralizeaza sufletul.
"Cand nu poti crede ceea ce vezi, crede ceea ce simti."(regret ca nu-mi amintesc autorul)

Offshore spunea...

Allyenad: citeste articolul ''golul, desert'', etc si vezi exact acolo cum sta treba, nu reiau acum. multumesc :)

Offshore spunea...

dana: asa e:)

Offshore spunea...

n`deea`s blog: foarte frumos spus. sunt invidios:)

Danangib spunea...

Trecutul face parte din noi intr-un mod ireversibil, asta ne face sa ne imbogatim trairile, sa vrem mai mult, tesand in jurul ideii de pereche, caci unde si cat de departe poti aunge cu un singur pantof ?

Offshore spunea...

bubu: denota ''mda''. am nevoie de o op intemeiata, nu de glume. daca nu, iti voi sterge comentariul.

Offshore spunea...

danagib: un pantof este mereu, in fata mortii mereu sta un pantof, nu o pereche. unde ajungi? la tine, si pe urma la pereche.

~ ada18 spunea...

superb mod de a compara dragostea .
eu o compar cu o punga de jeleuri :)

Offshore spunea...

ada18: nu numai eu, ci si taxi:)

N-am nume! spunea...

Sa zicem ca-i frumos ce ai spus tu aici despre dragoste.
Numai ca eu nu mai cred in ea. Mi se pare o prostie. Probabil ca te intrebi de ce zic asta. Pai...o zic pt ca atunci cand lupti pt ea, intervine ceva [sau celalalt nu e un 'luptator' la fel de devotat ca tine], si se duce... lasand in urma bucati. Mdaaaa...dragostea e o scorpie - din pc meu de vedere.

lacrima spunea...

da...avea taxi o melodie in care compara dragostea cu o pereche de pantofi.La inceput mi s-a parut o tampenie si schimbam canalul cand rula piesa respectiva,dar acum imi dau seama ca n-am meditat niciodata la adevaratul ei mesaj:)

foarte buna postarea:)

Offshore spunea...

lacrima: daca dai click pe cuvantul pereche o sa asculti piesa:)

Offshore spunea...

n am nume: aici nu este op mea despre dragoste. aici interpretez melodia celo de la taxi, eu inteleg altceva, dar nu e timpul sa expun acum. poti sa citesti art: ''fata care arunca luna intr-o ceasca de cafea'' sau ''nevoia de iubire'', acolo sunt schitate niste lucruri.

lara spunea...

când am citit titlul mi-am amintit că am desscoperit cei mai frumoşi pantofi din lume care, bineînţeles sunt câteva mii de euro.

şi eu care nu am crezut când mi s-a spus că sunt pretenţioasă...

comparaţia asta îmi dă de gândit.:)

Roxana spunea...

ai dreptate! :D
si mel taxi-dragosta ca o pereche de pantofi.. e super tare .:D

Roxana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
ILANA spunea...

eu mă gândesc la dragoste ca la o pereche de pantofi:
- te duce departe;
- miroase a piele;
- când se uzează îți iei alții noi, dar mereu o să-ți pară rîu de ei, că ți-au plăcut mult;
- dacă sunt cu toc, îți dau dureri de... picioare;
Mă rog lista rămâne deschisă.
(cel puțin la asta mă gândesc eu acum)

Anonim spunea...

multam de vizita

kaos

Offshore spunea...

lara: si eu am vazut un palton care mi a placut, dar era 12 mil... asta e. sunt lucruri si lucruri, si poti sa te regasesti si in chestii ieftine si in unele scumpe. e ceva natural...

Offshore spunea...

roxana: chiar este:)

Offshore spunea...

ilana: u vezi partea reala a lucrurilor :)

D. spunea...

stii,legat de faptul ca parca suntem facuti din lut , priveste partea buna : ne putem reconstrui . Sta in natura fiintei umane sa se reconstruiasca in urma loviturilor primite . E totusi un defect ,caci se ajunge la a pierde sentimentul unei infrangeri dureroase sau a unei reusite la fel de intense . Cat despre iubire , iluzia ... e foarte greu cu iluziile . Poti foarte bine sa ai iluzia ca traiesti intr-o iluzie , iar atunci distrugi totul din cauza iluziei . Astfel , iluzia ca traiesti o iubire sau ca iubesti este totusi productiva .

Dana spunea...

pai...plangem, radem, iubim, ne dorim, mai plangem putin, iar dam de iubire, iar o pierdem si tooooot asa ne ducem viata si ne trezim ca pac..cand a treut timpul? :P

Boddah spunea...

e de-ajuns să te-mbete parfumul iubirii.eşti nemuritor,eşti zeu şi...în timpul liber poţi muta munţii din loc,dacă nu cumva preferi să te-ntinzi.
să te-ntinzi,să inspiri,să expiri...
să trăieşti:)
frumos,îmi place.

GreenSky spunea...

frumos scris... gasim petele respective pentru ca vrem, desi nu recunoastem, iar corect ar fi sa nu ne schimbe consistenta in niciun fel.
Cu siguranta suntem singur mai mereu, insa suntem, poate, prea ocupati sa observam. (norocul nostru)
O zi faina sa ai!

Christinne L spunea...

Kriss, iubirea nu distruge niciodata, iubirea ne implineste, ne apropie de Dumnezeu, da sens existentei.
Ceea ce distruge nu este in niciun caz iubire...

A.C. spunea...

Scrii minunat,foarte interesant...

Faceți căutări pe acest blog