Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

luni, 17 august 2009

Un ultim reper

     Sumbru, pitit, ocolit de apatie, mă scufund în patul cenuşii dezgolite de timp. Sămăluiesc clipa, o transform în eternitate şi o arunc în trecutul feţei mele. Tânjesc după enigma ce mă înveleşte şi sper la o lume nouă în care nu mai există tăcere. Acum toţi tac prin însăşi locvacitatea lor. Am ofilit în concretul zilelor mele. Tocmai această conştientizare mă propulsează în foc, în tot ceea ce mă condamnă să mă arunc, să-mi deschid lumea. Calea este voinţa de putere, iar conştientizarea este jocul forţelor care mă lasă purtat de un val ascuns ce-mi dezveleşte din când în când natura Supraomului cabalistic. Acest tâlc prin care mă rostogolesc şi prin care dezvălui esenţa lumii mele este firul eternei reîntoarceri a aceluiaşi.*

*Sintagmă ce înglobează conceptele fundamentale ale lui F. Nietzsche



Goo Goo Dolls - Black Balloon
Vezi mai multe video din Muzica

sâmbătă, 1 august 2009

Lampa

      Am în faţă o pagină albă şi speranţa că o să mă ducă la mine. De fiecare dată mă văd pus în situaţia de a fi cu mine, cu ceea ce nu mă lasă să mă redefinesc. De fapt, privind de sus în jos, pot spune că omul este o veşnică refulare. Fugim spre un mare gol ce îşi propune să ne arunce într-un mare nimic. Din dorinţa de a avea tot timpul ceva palpabil, de a răsturna valori şi de a corupe, omul uită că este doar un animal. Şi, sincer acum, de ce ne-ar fi ruşine? Chiar empiric, aproape de fiecare dată o vedem în faţa noastră, lumea aşa cum este ea de fapt… În spatele poveştilor care ne acoperă ochii stă adevărul, cel care se lasă aşa greu de atins. De ce greşim? De ce ucidem? De ce înşelăm? Nu oare pentru că ne este dat să fim aşa? Există animale care se camuflează doar pentru a ucide cu sânge rece. Nu asta facem şi noi? Nu ne uităm în fiecare zi la noi în oglindă, nu ne vedem în fiecare zi victimele, nu seducem doar de dragul de a seduce, nu ucidem cu un zâmbet sau cu o rimă? O facem şi o facem mult mai bine ca fraţii noştri şobolanii care, apropo, pot sa fie monogami. Poate că au auzit şi ei de creştinism. 



Faceți căutări pe acest blog