Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

luni, 26 octombrie 2009

Elogiul femeii ideale












     De ce simt nevoia să mă justific? De parcă ar exista un tribunal care trebuie să mă condamne pentru ceea ce fac. Printre linii, aşa sunt eu. Şi totuşi, nu sunt nimic. Alunec în deşertul fiinţei şi mă cutremur, pe zi ce trece, mai mult, tot mai mult… În fiecare zi ne mutilăm dorinţele prin ceea ce facem. Cred că viaţa este doar un truc prin care trec doar trişorii. Doar cei care vorbesc încet, care se lasă în spatele lucrurilor. Câştigă trişorii pentru că însăşi viaţa este un truc. Cei care stau cu faţa nepătată sunt cei care sufocă orice speranţă divină. Dorinţa, mereu am ascuns acest subiect, care este în esenţă ridicol, dar da, am nevoie de ceva acum, am nevoie de o funie care să mă scoată de aici, din mine, din acest conglomerat de forţe incisive care mă străpung cu inconsecvenţele produse tot de mine!Am ajuns să fug de masca mea. Am ajuns să cutremur nopţile pentru că ele sunt cele care nu mă mint. Noaptea îmi oferă ceea ce ar trebui să-mi oferi tu - linişte. Dacă o să iubesc vreodată, atunci ea ar trebui să fie precum noaptea. Să mă adoarmă sau, chiar mai mult, să mă judece cu liniştea. Iubirea este acea luptă care urlă tacit în tine. Este ura care zâmbeşte. Dacă iubirea ar purta o mască, atunci aceasta ar înfăţişa însăşi iubirea. Tot aşa, tu ar trebui să porţi mereu masca copilăriei tale, să-mi arăţi că în tine se strâng toate zeiţele nopţii. Tot tu ar trebui să aluneci, aşa cum numai şarpele poate, prin deşertul meu, să poţi să trezeşti din mine tot ceea ce este mort, fără de vlagă. Cu tine, drumul ar trebui să fie scurt, străzile ar trebui să se mire că le petrecem. Prin tine, visul, acum împărtăşit, s-ar împotrivi, mi-ar spune să nu mă mai mint, căci lumea văzută prin tine este doar prin tine şi nimic mai mult. Setea să ne soarbă unul pe altul, să ne cuprindă, iar minciuna să devină adevărul nostru. Tu ar trebui să ai naţuraleţea în vene, iar spontaneintatea ar fi a doua ta casă. Fuga de tine o să fie fuga de mine, iar durerea o să pocnească aşa cum numai dansul o poate face. Şi-mi cer scuze acum, poate că tu nu exişti sau poate că eşti undeva departe, aşa de departe încât durerea urlă în mine, aşa de aproape încât nu te văd. De fapt, depărtarea este, până la urmă, o nevoie subită de apropiere, o lacrimă ce tinde să te vindece, să-ţi închidă rănile, aşa cum minciuna poate fi dulce. Noapte bună. 

29 de comentarii:

afostodatavera spunea...

ne mutilam dorintele...dar avem dreptul sa visam...nu gasim ceea ce dorim...dar avem dreptul sa cautam...nu iti cere scuze...nu te justifica...nu fugi...un elogiu superb

BecauseYouLovedMe spunea...

Asculta asta pentru mine...

http://www.youtube.com/watch?v=GsbYe5VxAWc

Nu exista femei ideale... exista doar femeia pe care o iubesti... sau nu... si femeia care te iubeste... sau nu...

Offshore spunea...

becauseyouloveme@ asa este..nici nu am zis ca exista...poate doar franturi...

Offshore spunea...

afostodatavera@ multumesc

BecauseYouLovedMe spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
afostodatavera spunea...

este numai meritul tau ...:D

alina ilioi spunea...

Am citit postarea ta cu sufletul la gură. Ai descris atât de perfect totul şi... ai o viziune asupra iubirii asemănătoare cu a mea

Ioana spunea...

Interesant post... Stii, toti visam la iubirea ideala, iar cei care viseaza cel mai mult au cel mai mult de suferit pentru ca idealul nu prea exista. Oamenii ar trebui sa se multumeasca cu ceea ce au. Iar daca te indragostesti nebuneste, atunci ar fi bine sa crezi ca ala e idealul si sa iei ce e mai bun din el. Asa ajungi sa fii fericit. Sincer, cred ca fericirea e a oamenilor care nu viseaza prea mult, pentru ca se limiteaza la lumea reala si incearca sa se multumeasca cu ce au. Cam atat.

Offshore spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

=))

Dana Simionescu spunea...

foarte frumos..mi-a placut

Offshore spunea...

@dana:)multumesc

Claudia Balan spunea...

Recunosc, ma intrigi. Scrii extraordinar, profund, fara urma de falsitate, fara acea mediocritate care ne caracterizeaza pe majoritatea dintre noi in ziua de azi. Scrii perfect din punct de vedere gramatical, insa...scrii rar.De ce?De ce nu ne putem bucura de astfel de postari saptamanal?Subiectele profunde te caracterizeaza, desi majoritatea blogarilor fug de asta. Spunea cineva ca trebuie sa ne multumim cu ceea ce avem. Eu una nu as putea.Oameni puternici au vise, isi doresc mai mult, spera la mai mult, fac tot posibilul pentru a invata in fiecare zi cate ceva. Daca nu faci acest lucru, te plafonezi si te multumesti cu ceea ce ai, fara a realiza ca poate este infim in comparatie cu ceea ce meriti. Nu spun ca viata trebuie sa fie o eterna cautare, ci doar ca nu trebuie sa te opresti la o persoana doar de dragul de a avea stabilitiate,fara a simti insa ca te completeaza perfect din toate punctele de vedere. Nu cred in oameni perfecti, insa cred cu toata puterea sufletului meu in iubire absoluta, respect, etc.Felicitari, sincere felicitari

Zor de Zi spunea...

"Astepti pe cineva?
Nu stii pe cine?
Sau nu te-astepti decat pe tine
Sa te-nfruptezi din ce ti se cuvine?

Nu stii ca azi sau maine -
Vrei, nu vrei -
N-astepti decat sosirea ei?

Si oricine-ai fost
Sau vei mai fi,
Sosirea celei nechemate -
Fie ca-ti bate-n geam in zori de zi,
Fie ca-ti intra-n casa-n miez de noapte -
Exact in clipa cand ti-apare,
Doar te saruta si...
Dispare!... " - Minulescu Ion

postul tău mi-a amintit de poezia de mai sus...

frumoase gânduri ai aşternut :)

Offshore spunea...

@Claudia Balan: nu stiu ce sa mai zic, mai am ceva de zis? multumesc ptr tot ce ai zis, poate ca nu o sa inchid blogul pana la urma...

Offshore spunea...

zor de zi@ nu stiam poezia, chiar se potriveste. ms :)

andra spunea...

m-ai adus, cu postul acesta, pe taramul ideal al oamenilor ideali, cu dorinte si fapte ideale. cautam idealitatea unii in altii, cand de fapt realizam prea tarziu ca tocmai asta ni-i alunga pe cei ce vor uneori sa se apropie. bineinteles, nu toti ar merita. insa multi ar putea avea o sansa de a deveni ideali pentru omul ideal din noi( cu mentiunea ca TU esti ideal doar pentru cine DECIZI sa fii asa). am putea filosofa mult pe tema asta, dar ma opresc aici. anyway, imi place ce scrii! :)

silvi spunea...

cum adica daca o sa iubesc vreodata...tu inca nu ai iubit?:(

Offshore spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Offshore spunea...

silvi@ silvi@ nu cred ca se pune problema astfel. adevarata lupta inseamna pentru mine: autenticitatea iubirii. cum stim ca iubim cu adevarat? sunt persoane care bat cu pumnul in piept, care sustin cu tarie ca stiu ce este fericirea dar si iubirea - uita in aceeasi masura sa mai ''simta'' asta.

Andrada spunea...

Femeia ideala… Cred in femeia ideala, barbatul ideal. Nu cred ca “ideal” inseamna “perfect”. Cel putin nu acel “perfect” pe care-l invocam in permanenta. Un “perfect” care intr-o zi devine monoton. O fericirea monotona, standard, care sfarseste prin a omora iubirea dintre doi oameni. Cred in perfectiunea ca manunchi de imperfectiuni pe care viata le dezvolta, ca o simfonie intre mirosul fericirii si gustul durerii. Cred ca suntem perfecti prin strangaciile noastre. Femeia ideala este un paradox cred eu, o relativa. Este femeia puternica, cea care lupta ca o leoaica pentru fericirea ei, si totodata femeie care in prag de seara iti cade in brate si te roaga sa o strangi tare la piept si sa nu-i dai niciodata drumul. Cea a carui curaj de a-si infrunta destinul te uimeste, si a carei frica iti trezeste instinctul de protecie. Femeia desteapta, care mereu are un argument pentru a te contrazice si totodata cea dispusa sa se predea, sa renunte la lupta si sa te iubeasca. Feminista convinsa, care militeaza pentru egalitate intre sexe, pentru alungarea oricarei prejudecati care ar plasa-o in fata cratitei si crescand copii acasa, si totodata cea care iti pune viata ei in palme si-ti spune ca te iubeste, ca iti apartine, ca va face orice pentru a te vedea zambind. Femeia ideala e cea care se supune, se revendica, sa revolta, tace, te raneste si apoi te vindeca. Nu pot sa ma ridica la inaltime celor descrise de tine, dar am incercat sa hasurez o alta varianta a femeii ideale. Sau poate e aceeasi…

Oana spunea...

Spunem ca iubirea inseamna generozitate, cand de fapt adesea tot din egoism dorim sa iubim... tot pentru noi, pentru a ne transforma, pentru a scoate ce e mai bun din noi. Nu iubim de dragul de a iubi sau din dragoste pentru cineva, ci pentru ceea ce suntem atunci cand iubim. Regards :)

purplegirl9212 spunea...

absolut superb...am citit pe nerasuflate postul asta.cu totii avem dreptul sa visam la ideal..si cel mai adesea ar fi ceea ce ne-ar salva,ce ne-ar completa si intelege.prin ,,dorinta ta de liniste,, dai senzatia ca ai fost prea mult solicitat si vrei sa fii lasat in pace.postul asta parca ar descrie yin si yang...superb..

Offshore spunea...

purplegirl@ multumesc.

Sandra spunea...

Da am observat ca postarile sunt de anul trecut :) doar ca mi se pare interesant..primul lucru interesant si poate cel mai interesant este postarea ta..indeed..no comnet..o analiza perfecta, din suflet, care iti taie respiratia, care te face sa visezi..si dupa cum am vazut in commentarii te face cateodata sa iti doresti sa fi fata in fata cu persoana care a scris acel ceva..nu vad legatura..poate nu vad eu; cel putin daca fiecare fragment citit, care mi-a taiat repiratia m-ar fi facut sa imi doresc sa stau de vorba cu persoana care l-a scris atunci as fi avut o viata ocupata cu siguranta:)..in afara de ideea ca unele femei ti-au cazut practic la picioare citind acea postare..vroiam sa iti zic doar felicitari! :)

Offshore spunea...

sandra@ din cate stiu eu, toate persoanele sunt in picioare:) nu mi am propus sa ''ucid'' pe nimeni. textul ,in buna parte, reflecta anumite idei sincere care nu si au niciun scop ascuns.

Sandra spunea...

Nici nu am spus ca scopul tau este de a "ucide" .Scopul cuiva nu se defineste atat de usor, si cred, de fapt am dedus ca oricum daca vrei poti sa ai mai mult decat cateva inimi "insetate" de romantism, de exemplu o singura inima "insetata" de tine.Eu doar faceam referire la naivitatea unora:)!

Offshore spunea...

sandra@ prefer o singura inima insetata de mine, decat o mie de inimi insetate de o imagine. cum spuneam, blogul nu are tinte ascunse, si nu intra in viata mea personala. tot ce apare aici este prezentat cu cea mai mare fasie de obiectivitate posibila, chiar daca multe dintre subiecte par foarte personale.

Anonim spunea...

Personal sau nu, cum este, a ajuns s-atinga culmi indepartate, ascunse si sigilate. Cuvintele tale au o profunzime ce-ating sufletul, inima, egoul, mintea si corpul...

Adriana

Faceți căutări pe acest blog