Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

marți, 7 iulie 2009

Destin?





     
       Fiecare om în parte porneşte de la el. Aproape de fiecare dată, când suntem puşi în faţa unei situaţii, ne gândim la propriul nostru. Şi, totuşi, nu este nimic problematic în această schemă pentru că este normal să fie aşa. Orice posibilitate de afirmare presupune omul ca asumare de sine şi întoarcere către sine. De aceea, în toată elasticitatea vieţii, omul se lasă cuprins de nevoile sale personale şi, deci, de posibilitatea conflictuală ce derivă din lupta cu nevoile celorlalţi. Avem un câmp de bătălie comun care presupune o renegociere de şanse. Astfel, după ce am convenit că nevoile sunt principala atracţie care-l antrenează pe om să facă tot felul de compromisuri, trebuie să specificăm că acele compromisuri îşi găsesc rostul doar în elasticitatea vieţii, în concursul de împrejurări în care a fost aruncat. Totodată, trebuie să menţionez că nu putem să vorbim de conjunctură atâta timp cât noi credem în destin. Orice împletitură cabalistică neagă existenţa destinului. În aceeaşi ordine, destinul, cu toată încărcătura sa care presupune ca cineva să arunce zarurile pentru tine, nu poate să se manifeste într-o lume în care domneşte dansul conjuctural. Însă, ce se poate întâmpla? În viaţa omului, destinul poate să fie mimat, poate să apară ca o mască care acoperă neştiinţa sau chiar prostia noastră. Destinul nu există pentru că nu are cum să existe, el reprezintă forma utopică a voinţei celor slabi, care dau vina pe mână lui Dumnezeu sau care îşi neagă existenţa pentru că nu sunt în stare să-şi strângă viaţa în propriile mâini. Orice nereuşită aproape că este atacată cu simfonia destinului: Aşa a fost să fie. Orice reuşită care apare din lanţul conjuctural este adusă în prim plan şi servită pe tavă cu fală şi trufie, ca şi cum, din umbră, cineva ne ghidează. Mai mult decât atât, omul slab construieşte şi sfinţeşte o lume în care persistă neputinţa. Frica de noi înşine, de faptul că nu putem să ajungem la noi, este cea care ghidează destinul, este cea care menţine în viaţă un sistem ridicol. Nu este vorba de angoasă aici, ci de frică pur şi simplu: frica pricinuită de nevoile noastre, de faptul că cineva ne pândeşte la tot colţul ca să ne vândă ceva nou, de eşecurile cotidiene, care implică lumea şi familia, toţi cei care ţin la noi şi care ne iubesc, frica de dezamăgire sau chiar frica de prostia noastră. Tabloul ar fi complet dacă am afla necunoscuta şi, cum aceasta se lasă greu de găsit, dăm vina pe destin, el fiind singurul jucător care poate să joace rolul pe care ni l-am asumat la naştere, şi anume, să trăim. Cu toate acestea, viaţa pentru omul slab se lasă mai uşor de trăit, orice om care nu-şi pune întrebări este în esenţă ridicol.

15 comentarii:

asheara spunea...

Unii oameni functioneaza pe baza de interogatii, altii pe baza de certitudini... iar altii pe baza de baterii. Sper ca destinul meu este acela de a fi frumos, a avea o familie fericita, trei catei si macaroane cu branza la scara, ciorchini de struguri, puradei si iarba pe alei. Nu ma crezi? La naiba, data urmatoare tre' sa par mai mediocru.... :))

Offshore spunea...

si eu vreau la fel :))

Hălăţel spunea...

Unii cred ca noi toti nu suntem altceva decat niste marionete si ca inca de cand aparem,trebuie sa jucam dupa anumita muzica, pentru ca alta varianta nu avem.Si asta numesc ei destin.

Offshore spunea...

halatel: da, muzica ca destin :)

D.C. spunea...

off topic(raspuns ptr postul de pe blogul meu)
"in spatele oricarui barbat de succes se ascunde o femeie" da.. perfect deacord cu opinia ta.
o femeie care stie ce vrea poate obtine cu usurinta orice, la fel ca un barbat care este constient de puterile sale; dar sunt mult mai putine femei care conduc "oficial"
:)

D.C. spunea...

si... app de destin..
daca destinul exista, si tot ceea ce traim este "scris" inainte sa se intample... atunci unde este posibilitatea de a alege?...

Offshore spunea...

dc: destinul nu exista, tocmai asta e ideea:)eu am descris modul in care se raporteaza omul slab la viata sa.

D.C. spunea...

era o intrebare adresata oamenilor care cred in destin... chiar as vrea sa aflu ce cred ei despre posibilitatea de a alege in viata daca totul este deja ales...

Offshore spunea...

dc: nu cred ca ar avea un raspuns clar :)

D.C. spunea...

speram ca daca tot cred cu tarie (unii) in asa ceva.. macar sa aiba puncte de vedere sustinute.. speram ca poate o sa-mi poata raspunde cineva la intrebare.. dar cred ca ai dreptate..
:)

Offshore spunea...

dc: bine ca am cazut la pace :))

Wanna spunea...

Destinul...
E doar o scuza pentru ceea ce facem! :))
Nu e vina noastra, e a sortii... suna mai bine!

Offshore spunea...

Wanna: da asa e:))

Andrada spunea...

Destin. Mereu se naste in mine o revolta cand vad oameni care-si pun nefericirea, frustrarile pe seama destinului. Ma scarbesc oamenii care renunta cand sunt atat de aproape de izbanda, lasandu-se prada unui destin iluzoriu pe care mintiile mai putin inzestrate l-au inventat pentru a-si justifica nereusitele bifate, incapacitatea de a-si asuma infrangerea inainte de a aspira spre victorie. Cred ca suntem invinsi din prima clipa a vietii, daca ne incredem in fatalitatea destinului. Curand am citit "Alchimistul" de Paulo Coelho. Acolo se sustinea ideea unei Legende Personale pe care avem insa posibilitatea sa o urmam sau nu. Se spunea ca exista o Mana care a scris pentru fiecare calea spre implinire. Insa ramane la latitudinea oamenilor daca vor alege sa isi duca la indeplinirea Legenda Persoanala sau vor alege sa se zbata intr-o existenta presarata de realizari mediocre. Din pacate majoritatea oamenilor aleg calea mai usoara, viata inscrisa in tiparul clasic. Majoritatea ne limitam la conditia de a exista, si nu cautam sa traim cu adevarat. Mie mi se pare o viziune cel putin interesanta.

Anonim spunea...

cum ramane cu cei care nu pot alege, pt ca o boala incurabila sau niste parinti iresponsabili le au stirbit aceasta sansa? pot spune ei ca exista sau nu destin ?

Faceți căutări pe acest blog