Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

marți, 7 aprilie 2009

Eliberare









       Există în relația dintre doi oameni mereu o bătălie. Această formă latentă este expresia mecanismului prin care cei doi se sorb. Mai exact, în iubire, în relația dintre el și ea, eul fiecăruia se contopește. Inițial, tu, ca persoană aruncată în acest haos, privești  situarea ca fiind normală. În momentul în care te pierzi în el, ea, în momentul în care ajungi să nu te mai identifici cu tine, cu ceea ce-ți este ție propriu, exact atunci ajungi să te pierzi. Așa te contopești cu ființa celuialt. În acest cadru, avem două personaje care se identifică.  Dar, avem situații, dacă privesc oarecum critic, când unul hotărăște să se rupă de celălalt. Vreau să-mi recapăt integritatea eului, acum eu vreau să fiu eu, acum eu vreau să fiu același care eram înainte să fii tu. Cu toate acestea,  vreau sa te păstrez şi pe tine. Și cum poți să te rupi superficial dintr-o încrengătură solidă? Fugi către un alt Eu! Ai nevoie de „un-alt-cineva“ ca să poţi să critici „propriul mod de a fi“, de a nu fi, de fapt, autentic. Acum fugi, acum te hărțuiești cu pasiunile trecutului, cu obiectele care urlă la tine și cu timpul care-ți devine dușman. În aceeași ordine, singurul care pierde în acestă situatie este „terțul exclus“ care a fost inclus fără voia sa în această luptă crâncenă. De aceea, cel care hotărăște, care rupe orice pată, care face apel la un terț, nu este pregătit să se arunce în haos, adică în lumea reală, căci ceea ce noi vedem pe stradă nu este decât forma calculată a cotidianului, o expresie falsă a realității. Durerea este o expresie a vitalității, prin ea ne găsim pe noi inșine, din ea răsare pozitivitatea, negând durerea prin durere ajungem la pozitivul vieții false care ne propagă, și ne induce o stare ascunsă, adică o față a vieții cotidiene. Ca totul să fie autentic, trebuie să conștientizezi mecanismul și să-ți dorești să te doară, să vrei durerea, singurătatea, întunericul, lacrima... 

9 comentarii:

Emma spunea...

+/-real. dur. trist. puternic.

Offshore spunea...

@emma: foarte sugestiv mesajul:)

ella23 spunea...

E atat de real ce spui,de trist iar pentru neavizati,greu de inteles...De-ar fi mai simplu totul ca si proces in sine...

Offshore spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Offshore spunea...

@ella: ai nimerit-o cu ''greu de inteles''..pe tema asta am primit cateva reprosuri...multumesc ptr comm:)

sunetul vietii spunea...

interesant subiect ,wow,bravos mi a placut(iti spune o"hedonista" dupa cum m ai catalogat :)) )Kiss ya!

Offshore spunea...

@ sunetul vietii: scuze:))o sa am in vedere acest aspect:)

Helenne spunea...

da :) [doar raspuns la ce intrebare]

ILANA spunea...

sunt de parere cu C. Petrescu - iubirea ajunge la un moemnt dat sa fie un proces de autosugestie, iubesti pentru ca esti iubit.
O sa pun mai incolo citatul pe blog, ca nu am agenda in care e scris acasa.

Faceți căutări pe acest blog