Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

luni, 28 iulie 2008

Sfinţii


    Îmi permiteam, nu demult, să-i judec pe cei slabi. Însă cine deţine puterea? Cum puteam eu să-i justific în faţa tribunalului morţii? Puritatea omului rămâne adânc înrădăcinată în el. Ea este primită de la sfinţi. Astfel, ceea ce ne menţine suflul, ceea ce ne conduce antagonic spre iubire este puritatea văzută şi percepută ca desfrâu. „Actul sexual îşi depăşeşte, la orice fiinţă, semnificaţia biologică. El este un triumf asupra animalităţii. Căci sexualitatea e singura poartă spre cer din toată biologia.“ Aşa concepe Cioran extazul fiinţelor. Mediocritatea specifică omului ne obligă să ieşim din noi. Dar cum o facem? Cum poate mediocritatea să pâlpâie? Strict biologic! Animalitatea specifică omului intră în contact cu fiinţa pură. Această înfiinţare beneficiind de statutul sfânt, dar, în acelaşi timp, forţată de corporalitate, capătă un contur ce se relevă antinomic în om. De aici, dezamăgirile şi tot ceea ce ne menţine în concurs cu noi înşine. Adică, polemica derivată din sexualitate şi sfinţenie.





Offshore ascultă:

luni, 21 iulie 2008

Iluzia Realităţii

    
     Astă seară deschid ușa care, fie spus, era deschisă oricum, o îndrept spre o rază ce mă lumina. Scoate-mă tu, scoate-mă de aici. Salvează-mi ființa. Cum poți așterne un gând atunci când ai lacrimi în ochi? Într-o lume sătulă de viață există un lucru prodigios. De multe ori, chiar și acum câteva minute, mergând pe stradă, credeam că ne conducem viața dupa povești. Pentru mine, toate sunt povești. Fugim loviți de dorință. Fugim de noi. Și, poate cel mai mult, fugim de introiecție sau cel puțin o fac eu. Să revin la povești. Povestea mea, ca toate, are un final. Este unul dureros de frumos. Cred că, atunci când crezi că deții răspunsuri, te înșeli cel mai mult. Așa am procedat eu. Fiind propriul personaj în lumea proiectată de mine, am ales să mă dezleg șiret. Cred că toate lacrimile sunt sincere, problema apare când trebuie să fii sincer cu tine. Cred că personajele ce alcătuiau mica poveste au ținut morțiș să-mi arate că mă înșel. Făcând acest lucru, au sacrificat ceea ce însemna viața. Viața nu este decât un bulgare de zăpadă ce așteaptă să fie ars. Eu sunt scrum.

Faceți căutări pe acest blog