Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

luni, 15 septembrie 2008

Circumferinţa trecutului cald



Tot ce putem face acum este să zâmbim. O să zâmbim atunci când ne uităm la cer. O să îmbrațișez viața așa cum o făceam cu tine. Natura o să-mi clipească. La început, pe ascuns, o să ascundă zbuciumul într-o lume necunoscută mie. Și atunci știu că lumina o să apară. Știu că drumul meu pierdut, fără sens, o să mă conducă divin spre o veşnică şi eternă reîntoarcere. Și, de aici, crescendo ancestral spre un alt decor. Un decor, un adevăr, o miniciună, atavism! Eu sunt cel pus în slujba omenirii. Eu sunt cel sfâșiat de apropiați. Adulat de criminalii timpului. Eu sunt cel ce va ridica primul privirea în lume. Și, totuși, lumea mea se scaldă în banal. Prefer un pian anost în cazul în care viața este fără de muzică. Pe de alta parte, vreau ca timpul să pocnească în mii de flăcări. De timp aveam nevoie atunci când te iubeam. Dar timpul există? Și, totuși, el mă strecoară de atâtea ori într-o ordine inebranlabilă. Eu o să pier, dar timpul este imuabil. Cred că viața te învață să-ți atingi scopul. Viața este propedeutica morții. Răfuiala ce se așterne acum mă poartă, ea mă arată. Faţa mea este orgoliul durerii care zâmbeşte. Sărută cerul, ploaia, trecutul! Sărută aşa cum o făceai cu mine. Acum mă sting.

4 comentarii:

Dinny spunea...

"O sa imbratisez viata asa cum o facem cu tine". Frumos spus.
"Cred ca viata te invata sa-ti atingi scopul". Foarte adevarat.
:)

emma enescu spunea...

nu stiu de ce scriu acum !? nu ca ar avea vreo legatura cu cele scrise de tine aici sau in postul anterior.
hmmm ...habar-n-am !
ecrivez pur si simplu !
s-ar putea totusi ca eu in acest moment sa incep sa ma (re)caut pe mine insami (o fi bine ?) . de fapt chiar nici nu stiu unde as putea incepe. care ar fi punctul de pornire .
imaginea sufletului. componentele "eului" care sunt uneori in nemiscare . decalajul intre aparitia capacitatii de a imagina si celei de a distinge intre umbra fara diafragma - si apoi - eidola fugara - inaccesibila si inconstienta de sine insasi . inerta acolo unde fiinta este dedublata de manifestarile extatice si agonice. insa intotdeauna aproape - capabila sa se desprinda de cauzalitati care au drept efect relatia necesara intre substanta naturala si comportamentul uman.

Offshore spunea...

dinny: multumesc, ai grija la sora matematica:))
emma: poate ca scrii dintr-o nevoie cunoscuta numai de tine. cum era? ...scrisul vindeca rani...

NimicNormal spunea...

felicitari pentru talentul pe care il ai, esti demn de admirat! mult succes in continuare!

Faceți căutări pe acest blog