Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

luni, 21 iulie 2008

Iluzia Realităţii

    
     Astă seară deschid ușa care, fie spus, era deschisă oricum, o îndrept spre o rază ce mă lumina. Scoate-mă tu, scoate-mă de aici. Salvează-mi ființa. Cum poți așterne un gând atunci când ai lacrimi în ochi? Într-o lume sătulă de viață există un lucru prodigios. De multe ori, chiar și acum câteva minute, mergând pe stradă, credeam că ne conducem viața dupa povești. Pentru mine, toate sunt povești. Fugim loviți de dorință. Fugim de noi. Și, poate cel mai mult, fugim de introiecție sau cel puțin o fac eu. Să revin la povești. Povestea mea, ca toate, are un final. Este unul dureros de frumos. Cred că, atunci când crezi că deții răspunsuri, te înșeli cel mai mult. Așa am procedat eu. Fiind propriul personaj în lumea proiectată de mine, am ales să mă dezleg șiret. Cred că toate lacrimile sunt sincere, problema apare când trebuie să fii sincer cu tine. Cred că personajele ce alcătuiau mica poveste au ținut morțiș să-mi arate că mă înșel. Făcând acest lucru, au sacrificat ceea ce însemna viața. Viața nu este decât un bulgare de zăpadă ce așteaptă să fie ars. Eu sunt scrum.

4 comentarii:

oceania spunea...

Introspectia este intotdeauna un lucru bun chiar daca nu ne ajuta mereu sa obtinem raspunsuri. Dar cat de mult conteaza raspunsul? De fapt cautarea lui e ceea ce conteaza.

Offshore spunea...

in text apare cuvantul ''introiectie''
, nu introspectie:)

oceania spunea...

stiu, am citit cu atentie textul, asta nu m-a impidicat sa folosesc cuvantul introspectie pentru ca pana la urma textul tau este o introspectie. de fapt era o autoobservare, o analizare a vietii psihice proprii in care aparea o negare a asimilarii unui alt eu. e vorba totusi de o incursiune in propriul eu, eu cel putin asa am inteles-o.

rux spunea...

eu am alta idee despre viata. iti respect parerea dar, daca viata ar fi un bulgare de zapada ce trebuie ars..s`ar topi si apa s`ar evapora-> viata s`ar termina. ai impresia ca e sfarsitul? stai linistit ca mai ai multe de infruntat si multi monstrii de invins. cat despre lacrimi? multe vor fi...
toata viata cautam raspunsuri si e bien sa te bucuri de aceasta cautare, caic le gasesti pe rand fara sa realizezi.
cu respect,
rux

Faceți căutări pe acest blog