Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

luni, 28 iulie 2008

Sfinţii


    Îmi permiteam, nu demult, să-i judec pe cei slabi. Însă cine deţine puterea? Cum puteam eu să-i justific în faţa tribunalului morţii? Puritatea omului rămâne adânc înrădăcinată în el. Ea este primită de la sfinţi. Astfel, ceea ce ne menţine suflul, ceea ce ne conduce antagonic spre iubire este puritatea văzută şi percepută ca desfrâu. „Actul sexual îşi depăşeşte, la orice fiinţă, semnificaţia biologică. El este un triumf asupra animalităţii. Căci sexualitatea e singura poartă spre cer din toată biologia.“ Aşa concepe Cioran extazul fiinţelor. Mediocritatea specifică omului ne obligă să ieşim din noi. Dar cum o facem? Cum poate mediocritatea să pâlpâie? Strict biologic! Animalitatea specifică omului intră în contact cu fiinţa pură. Această înfiinţare beneficiind de statutul sfânt, dar, în acelaşi timp, forţată de corporalitate, capătă un contur ce se relevă antinomic în om. De aici, dezamăgirile şi tot ceea ce ne menţine în concurs cu noi înşine. Adică, polemica derivată din sexualitate şi sfinţenie.





Offshore ascultă:

8 comentarii:

oceania spunea...

Ei da, omul experiaza repetitiv orgasmul (cu o vehementa adesea disperata) manat de o profunda nostalgie a extazului.

Dinny spunea...

Pai da, daca sexualitatea omului ar fi pur animalica, Diavolul nu s-ar preocupa de ea ;)

Offshore spunea...

dinny: interesanta agenda de lucru are diavolul:))

Dinny spunea...

Iar principala lui strategie consta in a se preface ca nu exista ;)

Offshore spunea...

hmm...dar vad ca esti sigura de ''existenta'' lui:)

Dinny spunea...

Yap :D

emma enescu spunea...

incredibil cat de erotic poate sa fie acest sarut care este pe departe atat de savurat .

Doina spunea...

Uite ca la fel si eu simt despre propria-mi sexualitate. Nu o mai percep ca pe un pacat, incepand de anul asta. Pana acum aveam barierele astea psihologice in cap, cum ca orice legat de sex e un lucru rau, blamabil. Poate asa am fost crescuta si nu e foarte mult vina mea ca am gandit asa.
Nu o mai simt acum ca pe o placere animalica, chiar deloc. Mi se pare ca iubire. Si ma simt bine si spiritual ca nu-mi mai stavilesc astfel de porniri erotice. Traiasca internetul!
Ma mai deschide si pe mine la minte.
Oricum, sa traiesti fara partener, o viata, este un lucru destul de trist, in sine.
Ca sa mai ajungi sa te blamezi si ca gusti din fructul oprit.

Faceți căutări pe acest blog