Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

sâmbătă, 5 aprilie 2008

Nu depinde de mine



    De cine te temi? De mine? De cel frânt? Frunzele cad în mine. Apele se strâng în mine. Nu am nimic. Chiar nu am nimic! Nu pot să te rănesc. Nu pot! Mă pierd, nu cumpăr nimic. Mă port în liniște. Atât! Ce caută toți? Există oameni care caută „durerea“? Ei zic că nu! Eu zic că da! Țin minte că, atunci când eram mai mic, îmi doream să simt „durerea“. Nu înțelegeam de ce oamenii „mari“ se fereau de ea. Așa suntem noi prin viață. Niște copii rătăciți care se feresc de rău. Toți fug de rău. Eu aleg să merg prin praf, aleg să mă cunosc. Deși știu că nu o să reușesc, mă plimb.

3 comentarii:

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Evans spunea...

Durerea nu o cauta nimeni constient, o cauta inconstient pentru ca stiu ca prin ea se vor ridica. Durerea apare ca un fel de scara care te ridica din ce in ce mai mult sau te coboara. Daca fugi de ea atunci cand te va prinde te va cobori foarte jos, daca o intampini cu resemnare se poate sa te ajute sa te cunosti pe tine, sa te impaci cu tine si sa fii multumit de tine...

Anca spunea...

daca ar sti ca a cunoaste implica durere, oamenii ar mai cauta sa cunoasca? da. cred ca in parte unii dintre ei stiu ca a cunoaste inseamna suferinta. Dar nu cauta durerea pentru ca o iubesc, ci pentru ca durerea nu lasa alternativa.

Faceți căutări pe acest blog