Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

luni, 27 august 2007

Golul Împlinit








Aşa simt atunci când nu simt, sau atunci când nu simt, chiar simt? Şi, pentru ca acest lucru să prindă viaţă, o să-l descriu în neştire. Golul se arată plin, este foarte greu să-l prinzi şi să-l aşezi pe hârtie, mai ales că limbajul este mulat pe vedere. Acum începe... nu ştiu cum poate acest nescris, neumblat, pustiu, să fie conştient în mine; apare rar, dar oare el indică ceva, oare duce spre ceva, sau începe şi sfârşeşte în început? Încerc să-mi dau seama dacă el se joacă cu mine sau eu cu el – o face intenționat, oare? Nu ştiu de ce, dar aş vrea să scap de el, să-l prind într-un final, să ştiu ce vrea de la mine, să-mi dau seama ce vreau eu de la el, şi aşa mai departe...Poate că-l vreau, dar îl am deja, şi totuşi este aşa bizar încât nu-l pot lăsa să mă domine, vreau să-l controlez eu! Şi dacă o fac, o să văd cum este, şi o să vă şoptesc la ureche. Ascunsul este alcătuit din urme şi pete ale trecutului, el este acel loc în care se regăseşte persoana iubită, în care noi ne-am pierdut de multe ori. Este acea aşezare a focului, a împlinirii şi despărţirii, el este Ea sau El. Golul este umplut de suferinţă şi fericire, de iubiri trecute şi prezente, este un tot haotic care se luptă cu noi şi care ne arată că nu suntem singuri. El aşează lupa spre viață, iar în el se găseşte originea melancoliei şi lăcomia celuilalt care ne sfâşie de atâtea ori. Oare drumul pe care merg este al meu?

Un comentariu:

andra spunea...

Golul e al nostru,caci nu putem renunta la el, nici chiar atunci cand ne simtim "prea plini". Am vrea sa ne lipsim de solidaritatea pe care ne-o arata, mai ales atunci cand avem tot mai putina nevoie sa ne adancim in el. Poate atunci preferam, intr-adevar, sa fim singuri.
Putem fi singuri uneori atunci cand nu constientizam si scapam de singuratate intr-o clipa, cand vine inspre noi ceea ce asteptam, ceea ce doream, fara sa realizam ca am mai dori ceva. Suntem singuri cand credem ca totul ne APARTINE, pentru ca nimic nu-i al nostru, in posesia fiintei noastre, ci totul ne inconjoara, dupa legea firii - de a gasi, de a simti, de a vedea, de a palpa, de a iubi, intru si pentru ceea ce simtim, intru si pentru ceea ce iubim, intru si pentru dragoste, insa in niciun caz pentru A AVEA, in adevaratul sens al cuvantului.

Faceți căutări pe acest blog