Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

miercuri, 27 iunie 2007

Despre istorie si om









Orice generaţie în parte are atât o proprie viziune asupra trecutului, cât şi asupra viitorului, dependentă de momentul istoric în care a ajuns. Această concepţie poate fi adevărată doar dacă putem să o raportam la valorile morale ale etapei specifice evoluţiei noastre. În cele mai multe cazuri, concepția istoriei a fost ciclică (nimeni nu avea aşteptări), o formă de obârşie creştină care putea fi văzută ca un cadru de idei (concepte primare), pe care nimeni nu le punea la îndoială. Însă, acum, totul este pus la îndoială! La Nietzsche, istoria apare în trei feluri – monumentală, tradiţională şi critică. Istoria vizează fiinţa în trei moduri – ca fiinţă activă şi plină de aspiraţii, ca fiinţă care cinsteşte şi conservă, ca fiinţă care suferă şi are nevoie să se elibereze. Prin descrierea istoriei, Hegel şi Marx pleacă şi ei de la premisa că oamenii şi societăţile lor sunt o parte a unei structuri mai vaste pe care Hegel o vede spirituală, iar Marx – materială. Ţelul omului activ este o oarecare fericire, poate nu a lui proprie, adesea cea a unui popor, el este cel care fuge de resemnare şi face uz de istorie ca remediu pentru resemnare. În cele mai multe cazuri, nicio răsplată nu-i convine, doar gloria poate, adică acea perspectivă care-i conferă un loc de onoare în cadrul istoriei. Aşadar, în al doilea rând, istoria îl vizează pe omul proslăvitor, pe cel care pune preţ pe tradiţii. Această istorie asigură simţul istoric şi constă în formularea de tradiţii, se bazează pe conservare şi preluare, iar omul conservator priveşte cu fidelitate şi iubire îndărăt, într-acolo de unde provine şi unde s-a format; el manifestând, oarecum, recunoştinţă pentru existenţa sa. În acest caz, tot ce este mic, limitat, putred şi învechit îşi dobândeşte propria demnitate şi iese din nou la viaţă. Faptul că ceva este învechit naşte ideea de nemurire, căci dacă o credinţă religioasă sau un privilegiu politic este moştenit, a acumulat în timpul existenţei sale un rang de veneraţie și atunci este criminal să înlocuieşti ceva antic cu ceva modern. Iar în ultimul rând, cel care critică şi observă totul cu un ochi distrugător trebuie să  folosească forţa pentru a condamna – orice trecut merită condamnat !

 

 

2 comentarii:

Cristin@ spunea...

Omul face lucruri - mai imp sau mai putin imp. Ele raman in istorie si sunt vazute prin cele 3 categorii.

DoarATAT spunea...

Scuză-mă !
Mie mi se pare expozeul confuz !
voi reveni (altă dată ... să-l recitesc !).
Impresia mea este că:
Fie nu prea ai ştiut exact ce vrei să zici, plecând pe o idee, ai ajuns cumva, în altă "zonă", fie ai ştiut bine, dar, ai încurcat "argumentele" ... ca şi cum ţi-ar fi fost teamă să NU pierzi IDEEA, scriind-o pe fugă !
O mai citesc o dată !
~
După reluare, doar finalul ... este putin comfuz
Şi asta, deoarece ai privit STRICT: Istoria în trei aspecte ... separate !
Părerea mea: Istoria ESTE nu doar în cele trei aspecte (monumentală, tradiţională şi critică) luate separat, ci şi ÎMPREUNĂ !
~
Însă, ideea de a condamna trecutul, ORICE trecut, nu mi se pare suficient argumentată:

"În acest caz, tot ce este mic, limitat, putred şi învechit îşi dobândeşte propria demnitate şi iese din nou la viaţă."
Eu gândesc :
Critica NU este distructivă, tocmai pentru că fiinţa care suferă ARE nevoie să se Elibereze !
~
Trecutul, pentru cei mulţi şi superficiali este o certitudine, este o zonă de unde-şi pot desprinde calea de urmat, sau, dimpotrivă ... de evitat !
~
Cornelius,

Faceți căutări pe acest blog