Pagini

Persoane interesate

Materialele care apar pe acest blog
aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere. Blogul funcţionează în condiţii normale cu Mozilla Firefox si Crome.

miercuri, 27 iunie 2007

Despre Rău


Am zăbovit de multe ori cu privire la problema răului şi, aproape de fiecare dată, m-am lovit de nişte răspunsuri neclare. Este cert că, atunci când vorbim despre rău, trebuie să luăm în considerare binele. Maniheii vedeau răul ca fiind complet separat de bine, acel ceva care forma o realitate anume şi care, în același timp, era opus binelui. Dar acest rău nu poate fi separat decât printr-un act de inteligenţă, el nu are substanţă. El nu poate exista fără bine; răul ar fi atunci doar neant pur şi ar înceta să fie, până la urmă, rău. Pentru Augustin, răul presupune binele aşa cum dezordinea presupune ordinea. La fel cum eroarea ia în calcul adevărul, la fel cum lumina presupune întunericul...


Ce este răul? Putem vorbi oare despre esenţa sa? De ce ne scapă când vrem să îl definim? Există cu adevărat sau nu? Acestea ar fi premisele de la care am putea să plecăm. Concluzia este la voi.

18 comentarii:

Anonim spunea...

Ar trebui pusa problema invers .
Ce este Binele?
Si pe urma ramane si raul.

Valentina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Militeanul spunea...

Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: "Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?"

Un student a raspuns ferm: "Da!"
Profesorul a pus o noua intrebare: "Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el la-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu e cel rau?
Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, lasand profesorul sa concluzioneze ca el a "demonstrat" ca "credinta in Dumnezeu" este o poveste pentru copii, deci prea putin credibila.

Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare.
Studentul sa-a ridicat in picioare si a intrebat: "de-le Profesor, starea de frig exista?"
"Bininteles!", i-a raspuns profesorul. "Ce fel de intrebare este aceasta?", a continuat profesorul... Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?
Proaspatul student raspunse: "De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme
cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in
organism."

Si, continua studentul, "intunericul exista"? "Bineinteles!" raspunse profesorul. De aceasta data studentul zise: "Va inselati din nou, domnule Profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina.
Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.

In sfarsit studentul il intreba pe profesor, Domnule Profesor, exista raul absolut?" profesorul ii raspunde "Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei, vedem violuri, crime, violenta
peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului."

Studentul raspunse " Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima
omului. Dupa toate acestea, profesorul isi dadu jos palaria si nu mai spuse nimic.

Numele acestui tanar este ALBERT EINSTEIN." :)

ALex spunea...

tare studentu ' asta !:))

Anonim spunea...

De ce te intrebi ce este raul fara sa contrabalansezi cu binele?de multe ori poti defini un termen prin raportare la antonim..si in final..raul/binele sunt complexe de concepte individuale..formate in raport cu "schita" fiecaruia de valori

Alexander spunea...

Doresc sa pun altfel problema. Sa facem o distintie intre doua tipuri de bine. Cel divin si cel uman. Daca admitem existenta unei forte supranaturale si consideram ca ne iubeste atunci ea detine Binele suprem. Pe de alta parte, omul, fiinta limitata, nu poate intelege in totalitate ceea ce tine de divin; daca ar avea macar o idee si tot ar fi ceva. Oricum cert e ca binele omului e subiectiv si relativ prin definitie, deci il putem considera o iluzie, la fel ca si raul. Augustin vedea raul ca non-existenta, deci ceva care sa fie in totalitate rau nu-exista. Asta ar fi un argument pentru relativismul eticii umane. Deci orice alegere am face ea are consecinte asupra noastra si a celor din jur. Probabil am putea spune ca daca ceva provoaca suferinta acel ceva e rau, daca provoaca bucurie e bun. Dar ca de obicei nimic nu e atat de simplu. Restul fu istorie...

andrei spunea...

La Augustin si intr-o anumita traditie teologica, raul nu este non-existenta pur si simplu, ci inexistenta binelui.Raul nu are consistenta ontologica.Nu inteleg de ce daca ceva e subiectiv si relativ trebuie sa fie o iluzie.Vederea e o iluzie?Opiniile mele nu exista de fapt?
Asta e un raspuns commentului anterior, ca tot vrea George commenturi :D

offshore spunea...

:))da si mai vreau sa inveti melodia aia la chitara..

Militeanu' spunea...

TOT CE ESTE RAU TREBUIE IERTAT. Altfel...

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in
memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa
lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei
se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi,
atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt... si ce ai de gand sa faci cu ele??

offshore spunea...

daca privesti din perspectiva asta ...in care ti faci tie un bn..nu cred k ai nimic de pierdut .Dar dk toate lucrurile ar sta asa , atunci de ce pana la urma nu iertam? Avem o viata care presupune interactiune . Viata limiteaza iar mintea elibereaza , asta nu insemna k nu poate fi si invers.Este aproape imposibil de realizat acest lucru..in ceea ce ma priveste! Sa nu uitam k exista si umilire ...

Valentina spunea...

ceea ce e considerat 'bine' intr o anumita maniera ....privit din alt unghi poate fi considerat 'rau'! nu ne putem lipsi de ele indiferent de 'maniera'...trebuie sa existe un rau si un bine...poate ca pare un adevar banal...dar asta e realitatea.....un bine pt unii cu un rau pentru altii.......ce bine ar fi daca nu am fi nevoiti sa caram acele piersici cu noi in fiecare zi,am fi toti intelepti,am fi perfecti(dar putem spera ca vom ajunge toti mai buni cu timpul :)

Anonim spunea...

My opinion:
Timpul nu are nimic de a face cu a deveni intelept...timpul poate curge la fel cum se intampla ptr milionele de oameni din jurul nostru..adica fara rost....
Nimeni nu devine pur si simplu mai intelept odata cu varsta, cu trecerea anilor sau a timpului...poate doar mai senil, mai ranchiunos, mai invidios.....mai negativ.
A spera este la o suta de mii de km de a face si a realiza.
Cine vrea sa obtina intelepciunea...ACUM.....trebuie sa vrea si ACUM sa faca ceva....altfel va spera in continuu, pana la sfarsitul vietii....;)

Valentina spunea...

''Nu stiu ce e bine si ce e rau;ce e permis si ce nu e permis;nu pot condamna si nu pot lauda.Nu este nici un criteriu valabil in aceasta lume si nici un principiu consistent.
In acest moment,nu cred in absolut nimic si n-am nicio speranta.Imi par lipsite de sens toate expresiile si realitatile care dau farmec vietii.''Cred ca acest citat mi se potriveste cel mai bine la momentul asta,cine stie maine,poate voi gandi altfel(speranta moare ultima)

offshore spunea...

nu sunt prea multi anonimi?

Bloody Mary spunea...

Eu cred ca raul nu exista, si nici binele. Binele si raul sunt aceeasi chestie, doar ca numim "rau" ceea ce nu ne convine, si "bine" ceea ce ne convine. De exemplu, doamna Z are un copil. Domnul X este pedofil, si ii fura copilul doamnei Z. Pentru doamna Z, actiunea a fost "rea". Pentru domnul X, actiunea a fost "buna". Ce-a fost, pana la urma? Bine sau rau?

Valentina spunea...

fii putin mai optimist:)
Inca ceva...am observat adesea la oameni dotati cu spirit in sensul inalt al cuvantului ca acest spirit are in tinerete articulatii si aspecte uscate,colturoase,anchilozante,foarte putin maleabilr.Cu cat oamenii imbatranesc,cu atat spiritul lor devine mai suplu,mai cald,dobandind o infatisare mai organica. S-ar zice aproape ca pentru spirit- timpul este o dimensiune a intineririi.

27 iunie 2007, 19:48

DoarATAT spunea...

Am "revenit" la BAZĂ !
din fericire, au mai fost...
~
Tema: "Despre Rău"
actuală "zilelor noastre" !

(Gândesc: nasoală temă, expozeul şi comentariile NU m-au lămurit ! Eu ... ce pot să zic ? Mai bine TAC !)

Dau Glas:
Întradevăr sunt necesare DEFINIRI !
Doar că eu ... aş fi (încercat) definit, mai întâi ... Omul.
De ce nu întâi Dumnezeu !? .. Păi, e simplu: Dumnezeu se "cunoaşte" ... şi LUCRÂND la OM ... L-a creat, pentru a se "recunoaşte" !
Şi ... pentru a NU exista "erori de ... judecată", L-a făcut: ÎN OGLINDĂ !
Deci ... mai întâi OM-ul ... cap de Listă cu "termeni" de definit !

(Gând: ... băi, ai înebunit ? Vrei să scrii degeaba ? Dacă nu eşti în "temă" ... NU TE BAGĂ ! Are "moderare" ! La ce ai "COBORÂT" la începuturi ... ca să te faci de râs ? Eşti în "eroare" ... lasă totul şi intră în actualitate !)

Dau Glas:
Domnule Offshore ! Mă Iertaţi vă rog ! Nu ştiu ce este "maniheismul", dar despre "rău" ... constat că SE FILOSOFEAZĂ !
VIAŢA ... în ansamblul MANIFESTĂRII EI, nu-şi "FACE ... griji" ! Căci ... NU gândeşte, doar TRĂIEŞTE !
Are un început, are un sfârşit, între acestea ... are O DEZVOLTARE ! Dacă ştim că face parte din CREAŢIE ... nici începutul, nici dezvoltarea, nici sfârşitul NU sunt nici BUNE, nici "rele" !
Creaţia pe de-a'ntregul este Inefabilă precum Creatorul.

(Gând: ... gata ! Te-ai "ars" !)

Glas: Te rog frumos SĂ MĂ IERŢI ! Pentru orice faptă, vorbă, sau gând de-al meu ... care, CU VOIE sau FĂRĂ de VOIE ... te-a afectat !
Vreodată, acum ... sau în viitor !
NU a fost cu intenţie !

(gând: AI UITAT TEMA !)

Glas: Iar eu, indiferent de "decizia ta" TE IERT !

Între noi NU există nici un rău, cât de mic ... ce ar putea să ne perturbe !

(gând: Ce să facă !?! ... "sisi" !)

Glas:
Vă mulţumesc pentru că EXISTĂM !
~
Cornelius,

Raphaelly spunea...

Offshore: Sa nu uitam ca exista si umilire? Cred ca te refereai la vanitate! De ce nu-i spui pe nume? Cu siguranta daca ai fi umilit...fara sa fie nimeni altcineva de fata..ai ierta mai usor. Asta vrei sa zici? Deci este vanitate. Te-au vazut altii si tu ramai si te zvarcolesti in proriile ganduri mizere de "razbunare". Dar iertarea...te elibereaza. Iarta-l pe cel ce te-a umilit si implicit te vei ierta si pe tine (te vei scuti de gandul de razbunare). Sentimentele negative ne imbolnavesc fizic. Stiu ca nu este usor de facut, dar incearca: azi maine, poimaine)-vei descoperi ca vei detine mai mult controlul asupra acelor trairi self-destructive, care reprezinta raul.

Raul si binele sunt doua cai. Poti alege oricn intre ele. Esti LIBER sa alegi.

Faceți căutări pe acest blog